Atestat la 16 mai 1634. Notă statistică: R. Răut. Suprafaţa - 28 kmp. Distanţele: pînă la st. c.f. Donduşeni - 3 km, pînă la Edineţ - 33 km, pînă la Chişinău - 214 km.

            E o aşezare veche în regiune de cîmpie şi mici coline din preajma izvoarelor r. Răut. Situată la 3 km sud-vest de or. Donduşeni, se mărgineşte cu satele Rediul Mare, Scăieni, Tîrnova şi Ţaul. A fost atestat pe moşia Mănăstirii Sfîntul Sava la 16 mai 1634 cu denumirea Broscăuţi, cînd Iordache postelnicul dărui siliştea călugărilor de la Iaşi, iar Domnitorul Vasile Lupu porunci vătămanilor şi ţăranilor de aici să asculte de sus-numita mănăstire. Întrucît se afla departe de mănăstire şi şleahurile bătătorite de trăsuri, după un schimb de moşii la Broscăuţi apărură alţi stăpîni, la 10 noiem. 1660 Sava Hermezeu şi Petru Doni, la 13 iulie 1662 cronicarul Miron Costin, la 15 iulie 1668 boierul Gheorghe Ursachi. În 1670 Radu stolnicul cedează satul Broscăuţi lui Gavril hatmanul şi feciorului acestuia. Siliştea exista şi la 20 febr. 1743. Despre aceasta ne mărturiseşte şi comoara cu monede de argint, bătute în anii 1620-1650, găsită în primăvara anului 1973 pe vatra satului.

            În timpul războiului ruso-turc din 1769-1774, deşi o parte din populaţie se refugiase peste Prut, în Broscăuţi mai rămăseseră, totuşi, 30 de familii, în mare parte bătrîni, bolnavi şi neputincioşi. Pe atunci moşia aparţinea vistierului Ioan Cantacuzino, care păstra şi administra tezaurul ţării. În 1812, după anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, el se retrase la Iaşi, cedînd Broscăuţii lui Ioniţă Başotă. La fel a procedat şi Grigoraş Sturza, făcînd schimb de moşii cu acelaşi Başotă.

            În 1817, cînd populaţia Basarabiei era constrînsă să depună jurămînt de credinţă ţarului rus, s-au făcut înregistrări şi în s. Donduşeni. Aici aveau gospodării 58 de familii şi o văduvă. Biserica de lemn, construită în 1793, se afla în grija a doi preoţi.\

            Recensămîntul din 20 apr. 1835 fixă aici 95 de curţi, 246 de bărbaţi şi 229 de femei. Preot era Gheorghe Donici în vîrstă de 36 de ani.

            În 1858 ţăranii din Donduşeni se răzvrătesc, dar sînt arestaţi şi condamnaţi de regimul ţarist.
În 1859 aici vieţuiau 262 de bărbaţi şi 264 de femei, aveau 103 gospodării. Prinţul Mihălache Sturza continua să dea pămîntul în arendă. În 1875 Donduşenii crescuseră pînă la 130 de ogrăzi, număra 573 de locuitori. Pădurea de lîngă sat se întindea pe o suprafaţă de 342 des. Urmaşul lui Mihălache Sturza, Grigore Sturza, în 1912 mai stăpînea aici 1.974 des. de pămînt. 
            Şcoala parohială a funcţionat cu mari întreruperi din 1862 pînă în 1902, cînd fusese subordonată şcolii de zemstvă. Peste 10 ani şcoala laică trecu dintr-o casă ţărănească arendată în clădire nouă, din cărămidă roşie. Satul se pricopsise şi cu o staţie de telefoane (telefonist era Ion Strătan, înlocuit apoi de Olga Şugolevici). În 1909 frecventau lecţiile de alfabetizare 30 de băieţi şi 12 fete, cu un contingent în creştere în anii următori.

            În primii ani de după Unirea Basarabiei cu România, Instituţia "Casa Noastră" a confiscat din moşia boierească şi a repartizat ţăranilor nevoiaşi din localitate 1.283 ha de pămînt gras şi roditor. Satul cuprindea în 1923 300 de case, avea o populaţie de 1.478 de oameni (745 de bărbaţi şi 733 de femei). Biserica fusese înzestrată cu 33 ha, şcoala - cu 6 ha de pămînt.

             Acum din cele 2.300 ha, cît cuprinde moşia satului, terenurile arabile au suprafaţa de 1.494 ha, livezile se extind pe 60 ha, păşunile ocupă 400 ha, restul sînt date în domnia iazurilor. Ţăranii împroprietăriţi cu pămînt s-au asociat în SRL "Vulture" (lider Ion Zloi) şi "Condo" (lider Ion Ciobanu), întreprinderea individuală a lui Victor Jucicanu posedă 74 ha de pămînt arabil, gospodăria ţărănească a lui Adrian Pilipciuc - 26 ha, 136 de săteni îşi lucrează cotele în mod individual.

            Gimnaziul din localitate avea în 2002 163 de elevi, instruiţi de 20 de profesori. Populaţia aşezării depăşea 2.000 de locuitori. (Vladimir Nicu, Tudor Ţopa, Localităţile Republicii Moldova)