[în sus]Populația

La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 1776 de oameni, dintre care 49.89% - bărbaţi și 50.11% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului: 99.77% - moldoveni, 0.11% - ucraineni, 0.12% - alte etnii.

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia la nivelul comunei Găleşti constituia 2975 de oameni, dintre care 50.32% - bărbaţi și 49.68%  - femei. Compoziţia etnică a populaţiei în cadrul comunei: 99.70% - moldoveni, 0.17% - ucraineni, 0.03% - ruşi, 0.07% - alte etnii.

În comuna Găleşti au fost înregistrate 891 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.3 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Satul Gălești a fost menționat documentar la 1 martie 1528 cu denumirea Tutoveni. Încă de pe timpul lui Ștefan cel Mare Gălești a fost un sat de răzeși, mici proprietari de pămînt, stăpînirea cărora asupra satului este întărită în mai multe rînduri de domnitorii Moldovei. În 1617 domnitorul Radu Mihnea confirma stăpînirea răzeşilor asupra "siliştei Hăleşti". În 1642 Vasile Lupu întărea lui Malcoci şetrarul "o jumătate de sat Goleşti" după o pîră cu Vasile Buznea. Domnitorul Grigore Ghica întăreşte în 1727 lui Todiraşcu Clucerescu biv vel căpitan o serie de sate, printre care şi Găleşti. Recensămîntul din 1772-1773, făcut de administraţia militară rusă, a consemnat și satul Gălești.  

Biserica "Sf. Mihail" a fost ridicată în 1788. În 1859 satul Găleşti număra 140 de case și o populație de 649 de locuitori.

Istoria satului Găleşti este strîns legată de dinastia boierilor Dicescu. Descendentul acesteia, Pavel Dicescu a absolvit Universitățile din Moscova și Berlin, a lucrat judecător la Orhei, secretar gubernial, secretar de colegiu, membru titular al Băncii Nobilimii, mareşal al nobilimii la Chișinău, preşedinte al Consiliului Arhivelor, al Societăţii Basarabene pentru ajutorarea învăţămîntului, membru ales al Dumei de Stat a Rusiei. Retras la moşia din Găleşti, Pavel Dicescu a construit un conac, o fabrică de cărămidă. S-a stins din viaţă la 12 martie 1909 în Sankt- Petersburg, dar a fost înmormîntat în cavoul familial din Găleşti. La începutul secolului XX satul Galeşti avea 229 de case și o populație de 1.804 persoane. În martie 1939 în Găleşti, la invitaţia boierilor Dicescu, a concertat orchestra lui Barbu Lăutaru, un eveniment deosebit pentru, ocalnici și satele din zonă.

[în sus]Personalităţi

Anastasia Dicescu născută la 27 februarie 1887 la Gălești, descendentă din familia boierilor Dicescu a fost solistă de operă, profesoară remarcabilă. A studiat la Conservatorul din Odesa şi Academia de Muzică din Roma, a fost directoare a Operei basarabene, directoare şi profesoară la Conservatorul "Unirea" din Chișinău, profesoară de canto la Conservatorul "National" din Chișinău, solistă a Operei din Cluj, profesoară la Academia Regală de Muzică din Bucureşti. În scenă a interpretat rolurile Violettei ("Traviata"); Tatianei ("Evgheni Oneghin") etc. A cîntat alături de celebri interpreţi de operă, a colaborat cu George Enescu, Enrigheta Rodigo, Umberto Pessione. Anastasia Dicescu s-a stins din viață în anul 1945.