Soroca
- Statut:
- Oraș
- Prima atestare:
- 1850
- Populația:
- 28360 locuitori
Soroca este un oraş din Republica Moldova, centrul administrativ al raionului Soroca. Suprafaţa construită a oraşului constituie circa 10.79 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 20.65 km. Amplasat în nord-estul republicii, pe malul drept al Nistrului, oraşul Soroca este situat la 160 km de Chișinău.
Cuprins
[în sus]Populația
Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia constituie 28362 de oameni, dintre care 48.71% - bărbaţi și 51.29% - femei. Structura etnică a populaţiei oraşului este următoarea: 77.27% - moldoveni, 8.59% - ucraineni, 7.72% - ruşi, 0.10% - găgăuzi, 0.11% - bulgari, 0.23% - evrei, 0.06% - polonezi, 5.38% - ţigani, 0.56% - alte etnii.
În Soroca au fost înregistrate 9866 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.8 persoane.
[în sus]Istoria localitații
Prima atestare certă a Sorocii datează din 12 iulie 1499, data încheierii tratatului de pace moldo-polon, martor la încheierea tratatului fiind și „Coste pîrcălab de Soroca”. Oraşul Soroca este situat la o cotitură a Nistrului, în apropierea pragurilor sale unde se formau vaduri cunoscute din vechime. Toponimul „Soroca” nu și-a găsit deocamdată o explicare univocă, existînd mai multe variante care explică etimologia acestuia fie prin numele unei păsări (soroca-coțofană), fie prin substantivul „soroc”, care s-ar referi la durata serviciului militar la cetate sau la termenul de participare la înălţarea ei, fie prin numeralul slavon „soroc” (patruzeci). Cert este faptul că numele cetății a fost extins și asupra ținutului, a cărui atestare documentară (1529) urmează în timp atestarea cetății. Însemnătatea oraşului şi a cetăţii, după părerea lui Cantemir, a crescut după pierderea Tighinei, cetatea Soroca fiind de acum înainte cea mai puternică fortăreaţă împotriva polonezilor, dar și a tătarilor. Letopisețele consemnează numeroasele ciocniri militare ce aveau loc sub zidurile cetăţii. Pe la Soroca obişnuiau să treacă cazacii, care prădau Moldova, dar şi armata otomană care ducea războaie cu Polonia. În anul 1601 Soroca a fost atacată de cazaci, iar locuitorii tîrgului au fost măcelăriţi. În 1651 polonezii au ocupat tîrgul şi cetatea, fiind alungaţi abia în 1653 de cazacii lui Timuş Hmielniţchi. La mijlocul secolului al XVII-lea călătrul turc Evlia Celebi a descris Soroca ca avînd la 1000 de case și fiind inundată de verdeață, iar cetatea, „mică în dimensiuni dar construită cu multă iscusinţă”.
În anii 1671–1672 a avut loc răscoala slujitorilor din ţinuturile Lăpuşna şi Orhei în frunte cu Mihalcea Hâncu, la care s-au alăturat şi mulţi soroceni, înăbuşită de către Gheorghe Duca. În 1680 polonezii au atacat fără succes cetatea Sorocii, dar nevoiţi să se retragă au jefuit tîrgul. În 1686 craiul polonez Ioan Sobieski, cu ajutorul cazacilor ocupă cetatea Sorocii, de unde polonezii nu au plecat decît în 1699, în urma tratatului de pace de la Carlovitz.
În 1711 armata rusă şi ţarul Petru I a trecut Nistrul pe la Soroca, venind în susținerea lui Dimitrie Cantemir. În vremea războiului ruso-turc din 1767-1774 însemnătatea militară şi strategică a cetății este în scădere, fiind folosită pentru depozitarea proviziilor. Odată cu reducerea importanţei militare a cetăţii, oraşul Soroca trece în proprietate particulară, urmînd soarta multor orașe moldovenești pe care domnitorii fie le donează, fie le vînd pentru a umplea vistieria statului. La sfîrşitul secolului al XVIII-lea tîrgul Soroca era în proprietatea Sultanei C.Moruzi, soţia lui Scarlat Sturdza, viitorul guvernator civil al Basarabiei (1812 - 1813). Ei vînd localitatea cu 45.000 de galbeni ginerelui lor, Nicolae Rosetti-Roznovanu, care stăpînea mai multe sate în preajma Sorocii. După un timp Soroca trece în proprietatea clucerului Nicolae Cerchez. În anul 1835 Soroca primeşte statut de oraş şi devine reşedinţa ţinutului cu acelaşi nume, iar în 1848 proprietarul vinde tîrgul Soroca împreună cu satul Zastînca, aflat la 5 km sud de oraș visteriei statului pentru 100.000 de ruble de argint, urmînd ca suma să fie achitată timp de 10 ani.
La sfîrşitul secolului al XIX-lea Soroca se extinde pe terasa superioară, primele edificii fiind construite la intersecţia drumurilor dinspre Bălţi şi Otaci, unde aveau loc renumitele iarmaroace săptămînale de cai. În oraș se deschide Liceul tehnico-agricol, spitalul nou, fabrica de spirt şi bere, biserica Sf. Teodor Stratilat de la cimitirul nou ortodox, etc.
În anul 1932, partea nouă a oraşului, aşezată pe malul Nistrului, a fost inundată. Au fost iniţiate lucrări de reamenajare intenţionîndu-se ridicarea unui dig împotriva revărsărilor Nistrului, precum şi construcţia unei catedrale noi, lucrări care nu au fost duse la bun sfîrșit. În anul 1944, la Soroca s-a instalat Guvernul şi alte organisme administrative ale R.S.S.M., găzduite provizoriu în cele mai reprezentative clădiri din oraş: sediul zemstvei, gimnaziul pentru fete, etc.
În anul 1986 oraşului Soroca i s-a atribuit statut de oraş istoric în vederea protjării patrimoniului său.
[în sus]Monumente istorice
Investigaţiile arheologice au depistat în jurul oraşului aşezări caracteristice pentru cultura Cucuteni-Tripolie, epoca bronzului, din perioada timpurie a fierului şi altele, pînă în evul mediu, fără a identifica însă vestigiile coloniei antice Alhionia (cca. 500 de ani î.H.) sau a cetăţii dacice Sargus (numită şi „Sarghidava”, „Krahita” sau „Krahidava”) localizate aici de unii istorici din secolele trecute.
Cetatea Soroca este un monument istoric unic în arhitectura construcţiilor defensive ale Moldovei medievale. Scrisoarea lui Petru Rareş, expediată la 23 aprilie 1543 către magistrul oraşului Bistriţa din Transilvania, în care domnitorul cerea meşteri şi calfe pentru a ridica întărituri la Soroca este considerată argumentul hotărîtor în datarea cetăţii din piatră. Cetatea are o formă circulară cu diametrul curţii interioare de 30,5 m, cu 5 turnuri, 4 circulare şi unul prizmatic cu pasajul de intrare, toate amplasate la distanţe egale. Zidurile incintei, de 3,05 m grosime în toate elementele sale, au o înălţime de 21 m, cu o evazare sub formă de talos la nivelul solului, adîncite cu încă 7 m în platou pînă la stratul cu rocă dură. Partea superioară a cetăţii, dominată de turnurile ce se ridicau deasupra curtinelor cu 4 m, este înzestrată cu creneluri. În interiorul cetăţii trei rînduri de galerii de lemn, susţinute pe grinzi în consolă, erau destinate apărătorilor cetăţii. În cetate se intra prin turnul prizmatic orientat spre Nistru, străbătut la primul nivel de un pasaj secţionat prin construirea a două porţi masive, precedate de o hersă. Sub pasaj se aflau două „capcane” subterane. Deasupra intrării se află capela cetăţii cu intrarea de pe prima galerie. Avea un portal în arc ogival cu chenare din baghete în spiritul goticului moldovenesc. Intrările în încăperile din turnuri aveau loc de pe galeriile de lemn, legate între ele prin scări exterioare. Pe drumul de strajă, amenajat pe lîngă crenelurile curtinelor, parţial pe grosimea lor, era depozitat inventarul de apărare. În centrul cetăţii era săpată o fîntînă.
Dimensiunile şi forma cetăţii Soroca sînt foarte importante pentru înţelegerea originii şi locului ei în sistemul de apărare al Moldovei medievale. Cetatea Sorocii este contemporană relizărilor Renașterii italiene, ea comportă trăsături asemănătoare cu multe dintre cetățile din nordul Italiei, dar există și destule elemente care le deosebesc. Dimensiunile mici ale cetăţii, diametrul interior egal cu 100 paşi, plasează cetatea Sorocii printre realizările remarcabile ale arhitecturii europene, fiind o mărturie a experienței meşterilor ei în arta construcţiilor.
La finele secolului al XVII-lea, în timpul aflării în cetate a unui efectiv de 2000 de oşteni polonezi, au fost făcute o serie de schimbări. Au fost alipite pereţilor incintei 13 încăperi pentru păstrarea prafului de puşcă, iar deasupra lor au fost construite încăperi pentru cazare. Intervalele dintre creneluri au fost astupate rîmînînd orificii pentru tragerea cu arme uşoare. Pentru oştenii polonezi au fost construite cazărmi în afara cetăţii, terenul fiind înconjurat cu un şanţ şi un val de pămînt. Cetatea a fost supusă unor lucrări de restaurare în perioada interbelică, apoi între anii 1959 - 1960 şi 1968- 1969.
Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” (1840 - 1842) este ctitoria lui Costache Cerchez, construită după proiectul elaborat în 1832 de către Antuan Weismann. Catedrala situată în centrul localităţii, a fost edificată în stil neoclasicist cu plan cruciform. În anul 1878 în faţa intrării a fost ridicată o clopotniţa cu trei niveluri.
Sediul fostei cîrmuiri a zemstvei județene. A fost construit în anii '70 ai secolului al XIX-lea, supraveghetor al lucrărilor şi posibil autor al proiectului fiind A.I. Bernardazzi. Clădirea are două etaje, un turn cu orologiu, o scară monumentală cu trepte în cîteva rampe. Preşedintele zemstvei judeţene T.A. Aleinicov şi fiul său A.T. Aleinicov, au depus eforturi în vederea amenajării oraşului Soroca. T.A. Aleinicov era ginerele ultimului proprietar al tîrgului Soroca, Nicolae Cerchez și ctitorul mai multor instituţii publice din Soroca (gimnaziul pentru fete, spitalul judeţean, ş.a.).
[în sus]Economia locală
Potențialul economic al orașului Soroca este reprezentat de 1495 agenți economici dintre care funcţionează 827. În orașul Soroca activează 20 de întreprinderi industriale dintre care se remarcă:
- Fabrica de confecţii SA „Dana” din materia primă importată din America, Canada, Anglia, România, Italia, Germania coase paltoane, scurte, vestoane, realizînd cea mai mare parte a producției sale peste hotarele republicii.
- SA „Noul Stil” este unica întreprindere din Soroca care produce articole tricotate din lînă şi semilînă, acril, poliester, viscoză, bumbac şi amestecuri din ele, asamblează haine tricotate. Capacitatea de producere a întreprinderii este 130 mii unităţi de articole tricotate, 250 mii de unităţi de confecţii din stofă.
- La SA „Fabrica de brînzeturi” se prelucrează laptele colectat din gospodăriile țărănești. Fabrica este specializată în producerea brînzeturilor cu cheag tare şi a untului, avînd capacitatea de prelucrare a 100 tone de lapte pe zi.
- SA „Alfa-Nistru” produce sucuri şi conserve din legume şi fructe, prelucrînd pînă la 100 000 tone de materie primă pe an. Tehnologiile avansate permit de a menţine calităţile gustative şi nutritive ale produselor pe toată perioada de păstrare.
- SA „Monolit”, „Hidroinpex”, sînt întreprinderi industriale de prelucrare a metalului, dar lipsa materiei prime a determinat folosirea capacităţilor de producție în proporție de19 %.
[în sus]Sfera socială
Sistemul educațional al orașului Soroca cuprinde 9 instituții preșcolare, 2 școli medii, 2 gimnazii, Liceul „C. Stere”, Liceul „P. Rareş”, Liceul „A. Puşkin”, școala polivalentă, Colegiul republican de artă populară, Colegiul pedagogic „M. Eminescu”, Colegiul de comerţ Soroca, Colegiul tehnic agricol Soroca.
Sistemul ocrotirii sănătății include spitalul raional, policlinica stomatologică; centrul medicilor de familie, centrul de medicină preventivă, staţia de asistenţă medicală urgentă.
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- sec. XX
- Populația:
- 1980 locuitori
Lunga este un sat şi comună din raionul Floreşti. Lunga este unicul sat din comuna cu acelaşi nume, satul se află la distanța de 8 km de orașul Florești și la 138 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1980 de oameni. Satul Lunga a fost întemeiat în secolul XX.
Comentarii
(1)Atenţie! Doar utilizatorii înregistraţi pot comenta, autentificaţi-vă, vă rugăm.