[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia oraşului Anenii Noi constituie 8358 de oameni, dintre care 45.92% - bărbaţi și 54.08% - femei. Structura etnică a populaţiei oraşului arată astfel: 52.32% - moldoveni, 25.52% - ucraineni, 17.75% - ruşi, 0.67% - găgăuzi, 1.45% - bulgari, 0.08% - evrei, 0.11% - polonezi, 0.4% - ţigani, 1.66% - alte etnii.

Densitatea populaţiei în limitele oraşului reprezenta 2473 persoane per kmp în anul 2004. În oraș sunt înregistrate 3033 de gospodării, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2,8 persoane.

La recensămintele din anii 1970, 1979 şi 1989, populaţia oraşului Anenii Noi a constituit respectiv 5515 locuitori (53.94% femei şi 46.05% bărbaţi), 7000 locuitori (53.9% femei şi 46.1% bărbaţi) şi 9490 locuitori (54.89% femei şi 45.11% bărbaţi).

[în sus]Istoria localitații

Localitatea Anenii Noi a fost atestată pentru prima dată la 27 iunie 1731 cu denumirea Paşcani pe Bîc. Localitatea nimerise în „hotarul celor două ceasuri”, hotar pus de turci de la Prut și pînă la Nistru care despărțea ținuturile moldovenești de Bugeacul stăpînit de tătari. Localitatea Pașcani era slab populată, transformîndu-se în cătun, însă nu a fost părăsită definitiv.  Aici localnicii își aveau adăposturile de iarnă pentru vite, numite „anină”, de unde probabil se trage și denumirea de mai tîrziu a satului. La 27 aprilie 1833 în actele oficiale se precizează, că Anenii Noi este același sat Pașcani, aflat sub stăpînirea contelui Stuart, care depuse jurămînt de credință Rusiei. La 1856 moșia Aneni era arendată negustorului turc Hasan-bei, care avea și cîrciumă în sat. Cătunul Aneni a rămas devastat și pustiit în urma strămutării tătarilor din Basarabia.

Abia în 1883, la Aneni se mută cu traiul niște țărani din satele vecine, care se ocupau aici cu agricultura și creșterea vitelor. În 1887 mai multe familii de coloniști germani în frunte cu Filip Flemer, cumpără 1715 desetine de pămînt și se stabilesc pe moșia Anenilor, formînd cătunul Nicolaevca Veche. Ceva mai tîrziu în zonă ajung și coloniștii ruși, care se stabilesc aparte întemeind cătunul Nicolaevca Nouă.

Recensămîntul din 1910 stabilește, că pe teritoriul aceleiași moșii se aflau două sate – Nicolaevca Veche nemțească cu 66 de gospodării și 319 locuitori, avînd în stăpînire 1986 desetine de pămînt și Nicolaevca Nouă rusească cu 82 de gospodării, 433 de locuitori avînd în stăpînire 426 desetine de pămînt. Nemții aveau propria biserică și școală unde copiii învățau în limba germană, iar creştinii ortodocși moldoveni și ruși mergeau la biserica din satul Bulboaca. În anul 1926 Nicolaevca Nouă își schimbă denumirea în Anenii Noi, iar Nicolaevca Veche în Anenii Vechi. În 1940 nemții au plecat din Anenii Vechi în Germania, părăsind 106 gospodării şi 1713 ha de pămînt arabil. Către anul 1941numărul locuitorilor din Anenii Vechi și Anenii Noi se reduce de două ori, autoritățile fixînd 739 de locuitori (în anul 1930 populația reprezenta 1601 oameni).

În 1965 localității i s-a acordat statutul de orăşel. În subordonarea administrativă a orășelului Anenii Noi au intrat satele Albinița, Ruseni și Beriozchi În anul1969 localitatea Anenii Noi avea 6500 de locuitori. Odată cu deschiderea întreprinderilor industriale (fabrica de conserve, fabrica de pîine, coloana mecanizată, serviciul de prospecțiuni geologice, combinatul de dservire socială, etc.) se dezvoltă infrastructura orașului. În anul 1985 la Anenii Noia fost pusă în funcțiune filiala uzinei „Vibropribor”, spitalul raional, policlinica, blocuri locative.

[în sus]Monumente istorice

Primele așezări umane pe locația actuală a orașului Anenii Noi au apărut în vechime, arheologii descoperind aici vatra unui sat din mileniul IV î.Hr. vechii locuitori ai așezării trăiau în case din nuiele unse cu lut, utilizau unelte de lucru din cremene, confecționau vase din lut. Pe malul rîului Bîc a fost descoperită vatra unui alt sat, datat cu secolele XV-XIV î.Hr. cu urme ale vieții și activității oamenilor din epoca bronzului.

În jurul orașului Anenii Noi au fost investigate  încă cinci vetre de sat părăsite în secolele II-IV. De asemenea  pe amplasamentul localității se află trei movile funerare lăsate de migratorii turanici. La marginea Anenilor Noi, pe valea Bîcului au fost descoperite mai multe vetre părăsite de sate din epoca medie, datate cu secolele VIII-XII și  XIV-XVII.

[în sus]Economia locală

Ramura de bază a economiei locale este agricultura și industria prelucrătoare. Principalii agenți economici sînt „Fabrica de conserve” S.A. care produce sucuri din fructe și legume. Producția fabricii în mare măsură este destinată exportului. Pe teritoriul orașului activează filialele a mai multe bănci comerciale. Orașul dispune de 2 hoteluri și o stație balneară.

[în sus]Sfera socială

Orașul dispune de două instituții preșcolare cu o capacitate totală de peste 500 locuri. În orașul Anenii Noi activează 2 școli de cultură generală cu o capacitate de 2.400 locuri și liceul „Hyperion”.

Sistemul de ocrotire a sănătății este asigurat de instituțiile medicale: spitalul orășenesc cu o capacitate de 188 paturi, centrul medicilor de familie cu 8 medici, oficii ale medicilor de familie în satele Beriozchi și Ruseni și un punct medical în s. Hîrbovățul Nou.

Pe teritoriul primăriei funcționează 5 biblioteci publice și 2 biblioteci școlare.