[în sus]Populația

La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului Ciorescu constituia 5525 locuitori, dintre care 49.47% - bărbaţi și 50.53% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului este următoarea: 80.63% - moldoveni, 7.62% - ucraineni, 8.33% - ruşi, 1.27% - găgăuzi, 0.74% - bulgari, 0.02% - evrei, 0.02% - polonezi, 0.02% - ţigani, 1.36% - alte etnii. 

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia la nivelul comunei Ciorescu constituie 7096 locuitori, dintre care 54.19% - bărbaţi și 45.81% - femei. Compoziţia etnică a populaţia comunei este următoarea: 81.58% - moldoveni, 6.88% - ucraineni, 8.55% - ruşi, 1.00% - găgăuzi, 0.62% - bulgari, 0.01% - evrei, 0.01% - polonezi, 0.13% - ţigani, 1.21% - alte etnii. În comuna Ciorescu au fost înregistrate 1951 gospodării casnice, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.2 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Se cunoaşte că satul Ciorescu a apărut odată cu deschiderea Şcolii de Agricultură în numele lui Ion Gheorghe Ciorescu, negustor de breasla a treia, de origine grec, locuitor a oraşului Chișinău, care a trăit în sec.XIX şi s-a stins din viaţă în 1887. Din izvoarele istorice se poate constata că Ion Gheorghe Ciorescu cumpără moşia de lîngă localitatea Cricova prin anii’60 ai secolului al XIX-lea. Prin proiectul special din 1871 au fost delimitate hotarele moşiei de pămînturile proprietarilor vecini.

Faptul că Ion Gheorghe Ciorescu a dorit edificarea şcolii de agricultură rezultă din testamentul alcătuit la 30 noiembrie 1884, unde se menţionează că „după expirarea termenului de moştenire din partea soţiei sale patru sute de desetine din ocină vor trece ca dar Zemstvei judeţene pentru edificarea unei şcoli agricole”. Zemstva, organ electiv responsabil de sferele învăţămînt, sănătate, drumuri, era destinatarul acestui dar. În 1899 Zemstva trimite pe teritoriul moşiei o comisie pentru a evalua locul amplasării viitoarei şcoli, care, în rezultatul investigaţiilor alege pentru edificiu un teren din nord-vestul moşiei. După multe dezbateri Adunarea Zemstvei regionale din 17 octombrie 1904 adoptă raportul “Despre edificarea Şcolii Agricole pe ocina Cricova”. Pe parcursul anilor 1904-1911 se efectuează demersuri în diferite instanţe pentru a suplini partea financiară a proiectului şi este proiectată în desen tehnic viitoarea şcoală.

În toamna anului 1911 s-a pus piatra de temelie a şcolii, iar în primăvara anului 1912 începe construcţia şcolii. Se prevedea un ansamblu de edificii: clădirea principală, casele profesorilor, brutăria, încăperile pentru vite, etc. Fiind începută construcţia în 1912, ansamblul de clădiri a fost dat în exploatare către finele anului 1913. Anul 1912, unu ianuarie, este data oficială a inaugurării şcolii şi a demarării studiilor. Statutul şcolii prevedea scopul de a pregăti specialişti pentru gospodăriile agricole ale judeţului. Pe parcursul instruirii elevii obţineau cunoştinţe în domeniul agriculturii, viticulturii, prelucrării vinului, pomiculturii, legumiculturii. Termenul de studii era de 3 ani. În anii 1914-1916 şcoala a servit ca spital militar pentru participanţii la primul război mondial. Din 1918 şcoala trece în subordinea Departamentului Agricultură. În martie 1940 contingentul Școlii Agricole este evacuat în România.

Din 1945 localul Școlii Agricole este predestinat Tehnicumului de Zootehnie, care ulterior a fost transferat la Leova. După transferarea tehnicumului, în incinta şcolii îşi desfăşoară activitatea staţia experimentală în domeniul zootehniei. În 1959 staţia experimentală primeşte statutul de Institut în domeniul vităritului şi zootehniei. Pentru colaboratorii institutului se construiesc cămine, se deschide prima grupă de copii în grădiniţă. Pe parcursul anilor ’60 pe teritoriul institutului îşi construiesc case colaboratorii şi alţi locuitori ai satului. La 19.01.1967 localitatea este trecută în registrele de evidenţă sub denumirea de Cricova-Nouă. La 26.06.1969 este format Sovietul Sătesc Cricova-Nouă cu satele Făureşti şi Goianul Vechi în componenţa raionului Criuleni.

În anii ’70 Institutul de cercetări ştiinţifice în domeniul vităritului şi medicinii veterinare, întreprinderea pe lîngă care a apărut denumirea nouă a localităţii, trece într-un local nou. Odată cu înfiinţarea institutului îşi începe activitatea grădiniţa de copii. În 1957-1958, la solicitarea colaboratorilor, se deschide o grupă de creşă pentru 15 copilaşi, care erau îngrijiţi de medic, educator, dădacă, bucătar-şef. În 1958-1959 sunt deschise încă două grupe. În 1964 grădiniţa „Clopoţel” primeşte trei grupe de copii în noul său local, care ulterior devine neîncăpător. În 1984 se deschide o nouă grădiniţă pentru 14 grupe cu sală sportivă, încăperi şi condiţii favorabile pentru diferite activităţi. Cu timpul apare necesitatea deschiderii unei şcoli primare, deoarece copiii învăţau în şcolile din satele vecine. În 1960-1963 copiii frecventau şcoala primară într-un local de pe teritoriul institutului. În 1963 se deschid două clase în limba rusă a şcolii primare în incinta institutului de cercetări.

În 1970 şcoala primară moldo-rusă, filială a şcolii de opt ani din satul Goianul Vechi îşi deschide uşile pentru copiii din satul Cricova-Nouă (denumirea nouă a localităţii din 1967). În 1980, printr-o decizie a Guvernului, şcoala de opt ani primeşte statut de şcoala medie de cultură generală (zece ani). În 1989 este dat în exploatare un nou local al şcolii, în sălile spaţioase ale căreia copiii aveau condiţii mai bune de activitate.

În 1990 în sat s-a deschis o şcoală de muzică, care mai apoi primeşte statutul de Şcoală de arte. Aici copiii învaţă la secţiile dans, teatru, aerofone, pian, viorişti ş.a. În cadrul concursurilor locale şi orăşeneşti copiii ocupă locuri de frunte. La Centrul Tinerilor Naturalişti copiii studiază apicultura, natura comunei. În cadrul cercului “Mîini dibace” elevii învaţă a croşeta, a modela diferite lucruri din rădăcinile, crengile copacilor, din lozie.

[în sus]Resurse naturale

Localitatea Ciorescu este aşezată pe un relief cu văi şi dealuri, pantele cărora sînt parte pietroase, parte pămînturi arabile. Flora şi fauna au o diversitate relativ mică. Pe pantele dealurilor ce coboară spre rîul Ichel, afluent al rîului Nistru, cresc diferiţi arbuşti, plante, etc. În solul de la suprafaţă se întîlnesc rămăşiţe a vietăţilor Mării Sarmaţiene care în trecutul îndepărtat a acoperit teritoriul Moldovei. Din faună se pot întîlni şopîrle, şerpi, păsări de diferite specii. Apele subterane sînt sărace, în verile secetoase se resimte criză de apă potabilă.

[în sus]Sfera socială

Pe teritoriul comunei activează :
•    Grădiniţa nr. 220
•    Liceul „N. Bălcescu”  
•    Şcoala medie rusă nr. 45  
•    Şcoala de arte  
•    Centrul de cultură  
•    Biblioteca publică
•    IMSP Centru Sănătate Ciorescu