Incadrindu-se in circuitul istoric european din 1359, Statul Moldovenesc, Tara Moldovei, de acum in 1392, isi afirma dominatia pe teritoriul "de la munte (Carpatii Nordici) pina la mare" (Marea Neagra), prin diploma domnitorului sau Roman 1 (1391-1394). In Tratatul moldo-polon (Colomeea, 1485) Stefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504) afirma hotarit: "Noi sintem domn al Moldovei”. In secolele XIV-XV Moldova s-a inaltat ca stat puternic datorita intelepciunii, clarviziunii si vitejiei unor voievozi precum: Bogdan I Intemeietorul, Petru I Musat, Alexandru cel Bun, care au intemeiat si au intarit Statul Moldovenesc si in deosebi Stefan cel Mare, "voievodul Moldovaniei", care a statornicit si a afirmat numele Moldovei si al moldovenilor in istoria medievala a Europei. Acest adevar este confirmat de cele 11 Istorii ale Moldovei (Letopisetele moldo-slavone, inclusiv cronicile moldo-polona; moldo-germana, moldo-rusa), de cronicarii unguri (Kukullo, Thuroczi, Anonimul s. a.), de istoricii poloni (Ian Dlugosz, M. Bielskii si altii), de istorici rusi de la A. Lizlov pina la N. Karamzin etc. In anul 1538, la citeva decenii dupa trecerea in nemurire a lui Stefan cel Mare, in Moldova se instaureaza dominatia otomana. Moldova insa nu este cucerita de Poarta Otomana, ci isi pastreaza o anumita suveranitate. Otomanii numesc din rindul boierilor locali domnitorii Moldovei, care personificau puterea suverana a tarii: semnau documente externe, luau hotariri, pronuntau decizii de judecata in baza legilor moldovenesti. Tara isi pastra numele si insemnele sale nationale. In secolele XVI-XVIII o insemnatate deosebita pentru propasirea Moldovei a avut activitatea domnitorilor moldoveni Petru Rares, Ioan Voda, Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir, Constantin Mavrocordat, Gheorghe al III-lea Ghica etc. Este de mentionat ca domnitorii Moldovei totdeauna au reusit sa mentina statutul de stat suveran,

luptind pentru propasirea si independenta tarii, incheind tratate cu Polonia, Turcia, Ungaria, Rusia, Lituania s.a. Tratatele de pace dintre Moldova si Turcia, inclusiv actele Congresului de la Carlovit (1699), confirmau integritatea si autonomia Moldovei. Tratatul moldo-rus de la Lutk (1711) reconfirma hotarele Moldovei de la Carpatii Nordici pina la Marea Neagra, de la riul Milcov si Carpatii Rasariteni pina la Nistru, garantind integritatea si autonomia Moldovei...

In anul 1775, Poarta Otomana "daruie" Austro-Ungariei partea de nord a Moldovei, numita Bucovina. Drept consecinta a ostilitatilor dintre marile imperii ale timpului, conform tratatului ruso-otoman, intitulat oficial Pacea de la Bucuresti de la 16 mai 1812, Imperiul Otoman a cedat Imperiului Rus Moldova de Est (dintre Prut si Nistru). In urma acestui act tragic Tara Moldovei a fost dezmembrata teritorial. Unirea in 1859 a Moldovei de Vest (a Principatului Moldovei) cu Valahia, cu participarea interesata a Frantei, Rusiei, Prusiei, a anihilat definitiv statalitatea Moldovei istorice. Indiferent de schimbarile impuse in toate domeniile - social, economic, politic, spiritual, procesul multisecular de convietuire in comun, de faurire a tezaurului cultural comun, de cinstire si aparare a patriei comune - Moldova nu a disparut in 1812 ori 1859. Dezvoltarea istorica anterioara in limitele Tarii Moldovei, comunitatea de traditii culturale indelungate, comunitatea de limba au influentat asupra dezvoltarii culturii moldovenesti pe ambele maluri ale Prutului, asupra constiintei national-statale a moldovenilor. Moldova a fost si va ramine Patria lor. Cu toate interpretarile diametral opuse ale savantilor asupra unor evenimente din istoria noastra, cert este faptul ca statalitatea moldoveneasca contemporana este un fenomen, o realitate obiectiva, cunoscuta nu doar de specialisti, dar si de majoritatea populatiei actuale a Republicii Moldova. Nu pot fi ignorate evenimentele istorice, etapele de constituire a statalitatii moldovenesti in sec. XX: Republica Democratica Moldoveneasca (1917-1918), Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca (1940-1991), Republica Moldova (1991-pina in prezent).

Existenta acestor Trei Republici Moldovenesti in epoca contemporana demonstreaza o legitate: vointa moldovenilor de a fauri statalitatea Moldovei contemporane care indiscutabil este o continuitate a statalitatii Moldovei istorice.