Foto: mitropolia.md

Mănăstirea Zloți se află în preajma satului Zloți, raionul Cimișlia, la 15 km de orașul Căinari. Sfîntul locaș își începe existența în anul 1941, ca schit întemeiat de egumenul Serafim Dabija de la mănăstirea Suruceni si ieromonahul Grigore, de la mănăstirea Noul Neamț. Schitul aparținea Episcopiei din Tighina și după cîțiva ani a devenit mănăstire independentă. În anul 1942 a fost sfinţită biserica mănăstirii, în cinstea Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe. În perioada postbelică  mănăstirea cunoaște o perioadă de înflorire, posedă peste 50 ha de teren şi o obşte de călugări bine organizată.

În anul 1949 mănăstirea a fost închisă. Stareţul Serafim Dabija este deportat în Siberia, iar toată averea mănăstirii a fost transmisă mănăstirii Suruceni. Chiliile mănăstirii Zloți au fost transformate în depozitele gospodăriei agricole, biserica mănăstirii a fost folosită ca grajd pentru vite. În 1970 complexul monastic a fost distrus complet.

Se spune că, după închiderea schitului, o troiţă de 6 metri înălţime a fost mutată în cimitirul din Satul Nou, pentru a fi salvată de autoritățile sovietice. Cînd cineva a dorit să o scurteze, pentru a nu atrage atenția autorităților, au început sa curgă picături de sînge.

În 1995 episcopul Vichentie al Tighinei reînfiinţează mănăstirea. S-au ridicat din temelii un corp de chilii şi biserica „Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe”. În anul 1997 lîngă biserica „Sfîntul Gheorghe” s-a sfinţit un paraclis cu hramul Maica Domnului "Bucuria tuturor necăjiţilor". Este un paraclis mic, dreptunghiular, cu tinda, deasupra caruia se inalta o clopotnita. Interibrul este simplu, peretii sunt impodobiti cu icoane, pictate de monahul Iov.