În fiecare an, pe 20 ianuarie, sărbătorim Soborul Sfîntului Ioan Botezătorul, zi în care îl cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos în Iordan. Sfîntul Ioan Botezatorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminției lui Aaron. Nașterea prorocului Ioan s-a petrecut cu șase luni înaintea nașterii lui Iisus. Părinții Sf. Ioan Botezătorul, Zaharia si Elisabeta erau rudenii a Fecioarei Maria. La vîrsta de 30 de ani, Ioan Botezătorul a primit chemarea.

Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului este cel mai mare dintre profeţi, glasul care strigă în pustie "gătiţi calea Domnului", făclia Luminii dumnezeieşti, care stă la graniţa dintre cer şi pămînt şi uneşte Vechiul şi Noul Testament. Trimis de Dumnezeu în deşert să anunţe vestea cea bună a venirii lui Mesia şi să pregătească calea lui Iisus, Ioan îşi împlineşte misiunea botezînd pe Iisus în apele Iordanului. De acum strălucirea lui urma să scadă, iar a Mîntuitorului să crească. Model de înfrînare, de pocăinţă, de curăţire de patimi prin asceză şi rugăciune, iniţiator al vieţii monastice şi a celei pustniceşti, Ioan nu va înceta niciodată să fie cel care găteşte calea ce duce la Hristos.

Ziua Sf. Ioan Botezătorul reprezintă punctul final al sărbătorilor de iarnă. Aceasta e o zi de bucurie. Cine nu se veseleşte în această zi, va fi trist tot anul. Sf. Ioan Botezătorul e patronul pruncilor.

În această zi, femeile se cred mai tari decît bărbaţii lor. În acea zi bărbaţii nu mai au treabă cu ele, lăsîndu-i chiar nemîncaţi, căci aceasta, zic ele, e într-un an o dată. În ziua şi în noaptea de Sf. Ion se organiza o petrecere a nevestelor – Tontoroiul femeilor. Femeile se adunau la o gazdă, unde aduceau alimente şi băutură. După ce mîncau şi beau, cîntau, jucau şi chiuiau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe drum, unde îi luau pe sus pe bărbaţii ieşiţi întîmplător în calea lor şi-i duceau cu forţa la rîu sau la o apă, ameninţîndu-i că îi aruncă dacă nu se răscumpără, de obicei cu o vadră de vin. Unele femei mergeau prin case şi-i stropeau cu apă pe cei pe care îi întîlneau.

În Bucovina, exista obiceiul "udatului Ionilor". Toți băieții care poartă acest nume sînt duși cu alai prin sat pînă la rîu, unde sînt scăldați și purificați. De asemenea, sărbătoriții dau o petrecere cu lăutari și își pun la poartă un brad împodobit.