Conflictul dintre Imperiul Rus şi Poarta Otomană din 1769-1774 n-a satisfăcut interesele expansioniste ale Rusiei. Pe de altă parte Turcia încalca interesele popoarelor pravoslavnice subjugate, interese, pe care, prin Pacea de la Kuciuc-Kainardji, otomanii se obligaseră să le respecte, iar Rusia să le ocrotească. În aceste împrejurări, la cerinţa guvernului rusesc, a fost încheiată Convenţia ruso-turcă de la Ainalî-Kavak (10.03.1779), care, privitor la Moldova, stabilea:

1. Restituirea pămînturilor ocupate de turci şi incluse în raiaele Benderului şi a Hotinului;
2. Încasarea impozitelor numai în bani şi neadmiterea abuzurilor la perceperea lor;
3. Achitarea haraciului o dată în 2 ani;
4. Recunoaşterea de către Poarta Otomană a dreptului Moldovei de a avea la Istanbul însărcinaţi oficiali cu afaceri pentru apărarea drepturilor ei...

Poarta Otomană a respectat numai unele din aceste stipulări. Dispreţuind prevederile Tratatului de pace de la Kuciuc-Kainardji (21.07.1774), ale Convenţiei de la Ainalî-Kavak (10.03.1779), Poarta Otomană în 1787 a cerut Rusiei în mod ultimativ să cedeze Crimeea, să înceteze orice demersuri în favoarea Moldovei şi a Valahiei (Munteniei). Rusia a respins aceste cereri. Turcia a declanşat ostilităţile. Armata rusă condusă de A. V. Suvorov a respins atacurile turceşti asupra cetăţii Kinburn (pe ţărmul Mării Negre, regiunea Herson). La început de 1788 a intrat în război contra Turciei şi Austria, dar fără vreun succes. În iulie 1788 ostile ruseşti sub comanda cneazului Gr. Potiomkin au forţat Nistrul, eliberînd, pe rînd, Hotinul, Iaşul, biruind la Bîrlad şi Maxineni pe turci, i-a alungat din Galaţi. În rezultatul unor strălucite operaţiuni militare, armata rusă sub comanda lui A. V. Suvorov a repurtat biruinţe de mare rezonanţă la Focşani (21.06.1790). Între timp Austria , ca de obicei, a încheiat o pace separată cu Turcia (Pacea de la Şiştov), negociindu-şi păstrarea hotarelor de dinainte de conflict. Înfrîngerile crunte suferite din partea armatei şi flotei ruseşti au silit Poarta Otomană să ceară pace. Rusia a acceptat. La 9.01.1792 a fost încheiată Pacea ruso-turcă de la laşi. Turcia refuză la pretenţiile sale asupra Crimeei, asupra ţărmului nordic al Mării Negre în general (cu excepţia celui moldovenesc). Se obligă să respecte întocmai condiţiile Păcii de la Kuciuc-Kainardji referitor la Moldova. Rusia anexa teritorii întinse între Bug şi Nistru. În urma acestui război hotarele Imperiului rus - ajung la Nistru.

Conflictul dintre Imperiul Rus şi Poarta Otomană din 1769-1774 n-a satisfăcut interesele expansioniste ale Rusiei. Pe de altă parte Turcia încalca interesele popoarelor pravoslavnice subjugate, interese, pe care, prin Pacea de la Kuciuc-Kainardji, otomanii se obligaseră să le respecte, iar Rusia să le ocrotească. În aceste împrejurări, la cerinţa guvernului rusesc, a fost încheiată Convenţia ruso-turcă de la Ainalî-Kavak (10.03.1779), care, privitor la Moldova, stabilea:

1. Restituirea pămînturilor ocupate de turci şi incluse în raiaele Benderului şi a Hotinului;
2. Încasarea impozitelor numai în bani şi neadmiterea abuzurilor la perceperea lor;
3. Achitarea haraciului o dată în 2 ani;
4. Recunoaşterea de către Poarta Otomană a dreptului Moldovei de a avea la Istanbul însărcinaţi oficiali cu afaceri pentru apărarea drepturilor ei...

Poarta Otomană a respectat numai unele din aceste stipulări. Dispreţuind prevederile Tratatului de pace de la Kuciuc-Kainardji (21.07.1774), ale Convenţiei de la Ainalî-Kavak (10.03.1779), Poarta Otomană în 1787 a cerut Rusiei în mod ultimativ să cedeze Crimeea, să înceteze orice demersuri în favoarea Moldovei şi a Valahiei (Munteniei). Rusia a respins aceste cereri. Turcia a declanşat ostilităţile. Armata rusă condusă de A. V. Suvorov a respins atacurile turceşti asupra cetăţii Kinburn (pe ţărmul Mării Negre, regiunea Herson). La început de 1788 a intrat în război contra Turciei şi Austria, dar fără vreun succes. În iulie 1788 ostile ruseşti sub comanda cneazului Gr. Potiomkin au forţat Nistrul, eliberînd, pe rînd, Hotinul, Iaşul, biruind la Bîrlad şi Maxineni pe turci, i-a alungat din Galaţi. În rezultatul unor strălucite operaţiuni militare, armata rusă sub comanda lui A. V. Suvorov a repurtat biruinţe de mare rezonanţă la Focşani (21.06.1790). Între timp Austria , ca de obicei, a încheiat o pace separată cu Turcia (Pacea de la Şiştov), negociindu-şi păstrarea hotarelor de dinainte de conflict. Înfrîngerile crunte suferite din partea armatei şi flotei ruseşti au silit Poarta Otomană să ceară pace. Rusia a acceptat. La 9.01.1792 a fost încheiată Pacea ruso-turcă de la laşi. Turcia refuză la pretenţiile sale asupra Crimeei, asupra ţărmului nordic al Mării Negre în general (cu excepţia celui moldovenesc). Se obligă să respecte întocmai condiţiile Păcii de la Kuciuc-Kainardji referitor la Moldova. Rusia anexa teritorii întinse între Bug şi Nistru. În urma acestui război hotarele Imperiului rus - ajung la Nistru.