Ştefan Rareş domn al Moldovei în perioada 1551-1552. A fost al doilea fecior al lui Petru Rareş. A fost uns la domnie la 11 iunie 1551, la vîrsta de 20 de ani. Aliat cu turcii, a înfăptuit o expediției în Ardeal, trecînd pasul Oituzului, devastînd secuimea și Sibiul, însă pe drumul de întoarcere a fost bătut de generalul Castaldo și Bathory, care i-au luat și prada.

A fost o domnie haotică pe plan intern şi pe plan extern. Pentru a „stinge numele rău al frățîne-său” Ștefan Rareș începu persecuții religioase împotriva neortodocșilor. S-a opus răspîndirii Reformei în Moldova și i-a prigonit pe armeni, impunîndu-i să se convertească la ortodoxie. Foarte autoritar, dar și foarte desfrînat, a stîrnit repede ura boierilor.

Toate încercările lui de a avea relaţii cu vecinii erau zadarnice. Boierii pribegiți în Polonia de pe timpul lui Iliaş Rareş, cei care au fugit de Ştefan Rareş, adică gruparea filopolonă, pîndeau momentul să-l detroneze pe acest fiu al lui Petru Rareş.

Boierii au conspirat împotriva lui, susținuți de generalul Castaldo, comisarul imperial al Transilvaniei. În noaptea de 1 septembrie 1552 în tabăra de la Țuțora pe Prut, ei au prăbușit cortul domnesc asupra lui Ştefan Rareş „și cu multe rane pătrunzîndu-l au muritu”.

A fost înmormântat în biserica Mănăstirii Probota, ctitorită de tatăl său în 1530.