Suceveanu Arcadie
Suceveanu Arcadie (16.11.1952, Suceveni (în perioada sovietică, Şirokaia Poleana), raionul Hliboca, regiunea Cernăuţi (Ucraina)). Provine dintr-o familie de ţărani. Poet, eseist, traducător. A absolvit Universitatea de Stat de la Cernăuţi, Facultatea de Filologie (1969-1974). Debutul sau literar a fost o poezie publicată în unicul ziar de limba română «Zorile Bucovinei», iar editorial − în culegerea colectivă «Dintre sute de catarge» (Chișinău, 1974) şi cu placheta „Mă cheamă cuvintele” (în română, Ujgorod, Ucraina, 1979). A activat în calitate de profesor de română la Şcoala medie de cultură generală din satul Horbova, Herţa (1974-1979), redactor, apoi de redactor-şef la Editura Literatura Artistică (Hyperion) (1979-1990), este vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova (din septembrie 1990). Membru al PEN-Club-ului din Moldova (organizaţie internaţională, neguvernamentală, care reuneşte scriitori, redactori şi traducători profesionişti, ce lucrează în diverse genuri ale literaturii artistice) (din 1993). Este Preşedinte al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România (din 2005), Preşedinte al Asociaţiei social-culturale „Bucovina” din Chișinău (din 1997). Volume de poezie: „Ţărmul de echilibru” (1982), „Mesaje la sfîrşit de mileniu” (1987 − Premiul „Cea mai bună carte a anului” al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi al Departamentului de Stat pentru Edituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi), „Arhivele Golgotei” (1990, Premiul Naţional pentru Literatură, 1998), „Secunda care sunt eu” (1993), „Eterna Danemarcă. Poeţi români contemporani”, (1995 − Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române, Premiul special al Uniunii Scriitorilor din Moldova, Premiul Salonului de Carte, Iaşi), „Înfruntarea lui Heraclit” (seria „Biblioteca şcolarului”, 1998), „Mărul îndrăgostit de vierme” (1999 − Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova), „Cavalerul Înzadar” (2001), „Corabia de la mansardă” (seria „Biblioteca şcolarului”, 2003, 2004), „Zaruri pictate” (colecţia liliput „Cartea de vizită”, 2003). Cărţi de versuri pentru copii: „A fugit melcul de-acasă” (1984), „Ora cinci fără doi fulgi” (1986), „În cămaşă de cireaşă” (1989 − Premiul republican, „Alexandru Donici” al Ministerului Ştiinţei şi învăţămîntului), „Vacanţa Ilenuţei” (1990), „Dincolo de ce văd ochii” (1991), „Ştii să colorezi vacanţa?” (1996), „Raţa şi Arhimede” (2000 − Marele Premiu al Salonului de Carte pentru copii, Chișinău, 2001), „Lumea din spatele oglinzii” (2001 − Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova). Coautor al cărţilor: „Carte pentru bobocei ABC şi 1,2,3” (1996 − Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova; Premiul „Cartea anului” al Salonului de Carte pentru copii, Chișinău), setul didactic „Rîndunica” (manual şi caiet pentru clasa I, 1997), „Abecedarul şi Ghidul învăţătorului”, clasa I (2000). Alte cărţi pentru copii: „ŞTIUca la şcoală” (2002), „Dacă vrei să fii Columb” (2002), „La ZOO, Lumile şi anotimpurile”, „Cartea cu păsări” (2004), „Cu ce călătorim”, „Casa şi familia”; „Garderoba mea” (colecţia „Vreau să ştiu”, Chișinău, 2005); „Cheiţe pentru vise” (colecţia „Bucuria copiilor”, 2005). Voce distinctă, „clasic al optzecismului de expresie ludică”. în poemele sale amănuntul biografic şi cel cultural formează un soi de conţinut lax, care „irighează" memorabile sugestii. Dezinvolt şi grav, liric şi ludic în aceeaşi măsură, A. Suceveanu, „reinventează poezia”. Alte premii şi distincţii: Premiul pentru poezie „Centenar Lucian Blaga” (Cluj-Napoca, 1995), Premiul „G. Bacovia” (1992), Medalia „M. Eminescu” (2000), Maestru al literaturii (2001) ş.a. Autor de cronici şi eseuri memorabile despre procesul literar contemporan: „Emisferele de Magdeburg”, „Cartea de vise, niciodată întreagă” (1996) ş.a. Este prezent cu poezie în prestigioase antologii din Republica Moldova, România, Suedia, Ucraina, Macedonia, Franţa, Italia, Belarus. A tradus din creaţia lui Lev Tolstoi, Cinghiz Aitmatov, Maxim Gorki ş.a. „A. Suceveanu mînuieşte cu aceeaşi siguranţă şi dezinvoltură metafora cu substrat metafizic şi ironia, biografismul avangardist şi scepticismul care ascunde lipsa de încredere în forţa cuvîntului. Dar poate că toate aceste lucruri, puţin importante în sine, se impun pentru că poetul, pe lîngă o necesară şi deloc exclusivă cultură poetică, stăpîneşte din plin şi cu siguranţă ceea ce s-ar putea numi ştiinţa versului”. (Mircea A. Diaconu) Opere: |
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- 1568
- Populația:
- 535 locuitori
Tăura Veche este un sat şi comună din raionul Sîngerei. Satul are o suprafaţă de circa 1.28 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 7.24 km. Din componenţa comunei fac parte localităţile Tăura Veche și Tăura Nouă. Satul Tăura Veche se află la distanța de 24 km de orașul Sîngerei și la 116 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 535 de oameni. Localitatea a fost menționată documentar în anul 1568 cu denumirea Tăuri.