Donici Alexandru
Donici Alexandru (Alecu) (19.01.1806, Bezeni (azi Donici), judeţul Orhei − 20.10.1865, Piatra-Neamţ). Fabulist şi traducător. Fiul clucerului Dimitrie Donici şi al Elenei, născută Lambrino. Tatăl era frate cu „pravilistul" Andronachi Donici şi rudă cu părinţii lui Alecu Russo. Prin mijlocirea lui L. A. Capodistria, om de stat şi diplomat al Rusiei, care conducea Basarabia, se înscrie în Corpul de Cădeţi nr. 1 din Sanct-Petersburg (1819). Îşi finisează studiile către anul 1825 în grad de sublocotenent. Slujeşte într-o unitate militară din sudul Basarabiei. În 1826 demisionează din armată şi revine acasă. Se ocupă de literatură, traducînd din I. Krîlov şi A. Puşkin. Face cunoştinţă cu C. Negruzzi, care vine la Chișinău (1835). În toamna aceluiaşi an, emigrează în Moldova de peste Prut, unde aderă la mişcarea culturală patruzecioptistă. Este funcţionar la Epitropia şcolilor, asesor al Curţii de Apel, membru în divanul obştesc; contribuie la dezvoltarea învăţământului, presei şi teatrului naţional. Publică două culegeri de „Fabule” (1840, ed. 2, partea I-II, Iaşi, 1842), care s-au bucurat de mare popularitate, fiind apreciate de V. Alecsandri, M. Kogălniceanu, C. Negruzzi, Al. Hîjdău ş.a. M. Eminescu îl numeşte plastic şi sugestiv: „Donici − cuib de-nţelepciune”. Al. Donici mai are la activul său prologul unei comedii în versuri, intitulate „Guraleiul”. Traduce poemul „Ţiganii” de A. S. Puşkin (1837). Împreună cu C. Negruzzi tălmăceşte volumul „Satire şi alte poetice compuneri de prinţul Antioh Cantemir” (1844, 1858). A mai tradus nuvela lui O. Senkowski „Toată viaţa femeiască în cîteva ceasuri” (1840), povestirea „Tunsul” de A. F. Veltman (apărută în Calendar pe anul 1845); un fragment din studiul monografic al lui A. I. Zaşciuc „Marea Neagră şi împrejurimile ei” (tipărit în „Calendar pe anul 1855”; „Informaţii despre eparhia din Chișinău” (1863). Opere: |
Publicații
- Satire şi alte poetice compuneri de Antioh Cantemir
- Dlui Grigorie Alexandrescu
- Epigramă
- Zi întâi aprili
- Gândul
- La buciumul
- La Ceahlău
- La mormântul unui doctor
- Dorinţa românului din 1862
- Vulturul şi albina
- Calul şi călăreţul
- Leul şi iepurele
- Stigleţul şi ciocârlanul
- Două poloboace
- Racul, broasca şi ştiuca
- Bărbatul cu trei femei
- Vulpea şi măgarul
- Leul la vânat
- Vulpea pedepsită
- Pieptenul
- Greierul şi furnica
- Măgarul
- Antereul lui Arvinte
- Vulpea în livadă
- Elefantul în domnie
- Pietrenii şi Bistriţa
- Galbenul
- Măgarul şi privighetoarea
- Pizmătareţul şi şarpele
- Lupul nazâr
- Teiul şi stejarii
- Veveriţa
- Lupul şi cucul
- Gâştele
- Vulpea şi bursucul
- Vulturul şi paingul
- Parnas
- Momiţa şi două mâţe
- Lupul şi lupuşorul
- Înfiinţarea fabulei
- Înţeleptul şi magnatul
- Liliacul şi rândunelele
- Lupul la pieire
- Doi câini
- Calul şi măgarul
- Împărţeala
- Muntele
- Lupul şi şoarecul
- Cheltuitorul şi rândunica
- Fierul şi argintul
- Lupul şi motanul
- Oracolul
- Norocul în vizită
- Doi raci
- Ţăranul şi oaia
- Ţăranul şi calul
- Poetul şi bogatul
- Autorul şi hoţul
- Prieteşugul şi amorul
- Şoarecul şi guzganul
- Morarul
- Furnica
- Florile
- Râul şi heleşteul
- Ursul la priseci
- Momiţa şi oglinda
- Vărul primare
- Bondarul mizantrop
- Două mance şi un copil
- Trecătorii şi căţeii
- Vulpea duioasă
- Capra şi iada
- Nada şi chiticul
- Ştiuca şi motanul
- Turma şi câinele
- Vaporul şi calul
- Presura
- Paingul şi bondarul
- Frunzele şi rădăcina
- Lupul bătrân
- Jderul şi cacomul
- Ursul butnar
- Broasca şi zeul
- Muştele şi albina
- Carele cu oale
- Zmeul
- Neguţătorul
- Ariciul şi cârtiţa
- Braminul
- Păstorul şi ţânţarul
- Musca
- Adevărul sau cucoşul de la moară
- Ţiganii de Alexandr Puşkin
- Bricele
- Câinele lătrând
- Umbra şi omul
- Guraleiul
- Satira I
- Satira II
- Satira III
- Satira IV
- Satira V
- Satira VI
- Satira VII
- Satira VIII
- Oda I
- Oda II
- Oda III
- Oda IV
- Fabula I Focul şi statuia de ceară
- Fabula II Şerpele şi matca de albine
- Fabula III Cămila şi vulpea
- Fabula IV Uliul, păunul şi cioful
- Fabula V Şoarecul de ţară şi cel de oraş
- Fabula VI Stigletul şi canarul
- Epigrame
- Epistola I - Cătră cneazul Nikita Iurievici Trubeţkoi
- Epistola II - Cătră versurile mele
- Torentele şi oamenii de Mihail Lermontov
- Tunsul de A. Veltman
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- 1754
- Populația:
- 2936 locuitori
Molovata este un sat şi comună din raionul Dubăsari. Molovata este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Localitatea se află la distanța de 35 km de orașul Dubăsari și la 85 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 2936 de oameni. Satul Molovata a fost menționat documentar în anul 1754.