Foto: incomemagazine.ro

22 octombrie 2020, 10:30 Sănătate 15930

Zahărul, grăsimile și sarea, bombe cu efect întîrziat

In recenta sa carte, ziaristul Michael Moss scrie despre strategia complicata si retetele savante folosite de industria alimentare si care se bazeaza pe o utilizare intensa a zaharului, grasimilor si sarii.

Care este reteta ideala pentru bauturile gazoase? Cum ii determini pe parinti sa cumpere copiilor nu cele mai "apetisante" mezeluri? Cum "usurezi" viata oamenilor obligandu-i sa cumpere tone de mancare seminpreparata? Cat de crocante ar trebuie sa fie chipsurile?

Sunt intrebari care zilnic rasuna in laboratoarele celor mai mari companii alimentare, iar la gasirea raspunsurilor lucreaza o armata intreaga de experti in chimie, neurobiologie, marketing si psihologie. Timp de cativa ani, Michael Moss a studiat aceasta activitate, a intervievat zeci despecialisti si fosti sefi de intreprinderi.

Dupa o aprofundata analiza a documentatiei sale, acest jurnalisti de la New York Times, laureat al Premiului Pulizer, a scos anul trecut cartea Salt Sugar Fat: How the Food Giants Hooked Us, care descrie detaliat metodele secrete cu ajutorul carora companiile incearca sa trezeasca dorinta cumparatorului de a cumpara, de a manca si de a cere inca o portie.

Consecintele sunt dintre cele mai nedorite: obezitate, afectiuni cardio-vasculare, diabet, tensiune si alte necazuri cauzate de alimentatie. Un tablou destul de inspaimantator, unde, potrivit lui Moss, principalele ingrediente sunt - zaharul, grasimile si sarea sau, mai degraba, modul in care sunt ele folosite in industrie. Ele determina obisnuinta, iar dozarea lor este astfel calculata, incat sa-l faca pe om fericit.

Clipa de extaz

Inainte de orice, despre zaharul, unul dintre elementele cheie si care se dozeaza astfel incat sa se obtina "clipa de extaz". Este vorba despre o cantitate "exacta de zahara, nici un gram mai mult sau mai putin, care face mancarea sau bautura deosebit de gustoase". O strategice care asigura cresterea vanzarilor, creand, totodata, dependenta consumatorului de un anumit produs sau marca pentru o o perioada de timp. O formula magina care se schimba in functie de varsta clientului: copiii, se stie, sunt capabili sa asimileze o mare cantitate de zahar. In plus, zaharul folosit in diferite forme permite renuntarea la ingrediente mai scumpe in unele produse (spre exemplu rosiile in ketchup).

In privinta grasimilor, Moss afirma ca oamenii le mananca in cantitati mari fara sa banuiasca macar. "Daca mancarea se topeste in gura, creierul crede ca nu contine multe calorii si dumneavoastra continuati sa mancati la nesfarsit". Dar grasimea este cea mai potrivita pentru a imprima produselor aceasta calitate.

In sfarsit, sarea. Retetele sunt minutios elaborate, este un fel de "echilibristica", scrie Moss, citandu-l pe unul dintre interlocutorii lui. Potrivit acestuia, Coca reuseste cu succes sa faca fata acestei misiuni: reteta ei permite creierului sa uite gustul, acceptand inca un pahar, apoi altul si asa mai departe.

"Chiar daca supermarketurile sunt pline cu tot felul de bombe cu efect intarziat", consumatorii nu sunt neputinciosi, daca inteleg situatia si constientizeaza faptul ca "produsele industriale sunt astfel gandite si fabricate pentru a fi cat mai apetisante", scrie Michael Moss in loc de concluzie.