22 noiembrie 2024, 17:00 Natura şi turismul 17472

Mănăstirea Aroneanu – muzica în piatră

Mănăstirea Aroneanu, cu hramul Sf. Nicolae, a fost ridicată de către Aron Vodă la 1594 în satul Aroneanu, lîngă Iaşi. Biserica se află pe drumul care iese din Iași prin nord-est, pe malul lacului Ciric. Ea se află pe o terasă de 100-200 m din marginea de nord-vest a satului Aroneanu.

În „Letopiseţul Ţării Moldovei", Grigore Ureche spune: „ însă întîiu au socotit Aron Vodă, după atîta răutăţi ce făcuse, să se apuce să facă vreun lucru bun, să nu-i fie cu osîndă de tot; şi s-au apucat în anii 7102 (1594) de au zidit mănăstirea în ţarina Iaşilor, care se chiamă Aron Vodă, pre numele domnului ce au zidit, unde este hramul Sfete Neculai". Se consideră că înaintea acestei mănăstiri a existat alta numită „de la greci" sau „mănăstirea grecească din ţarina Iaşilor", cu acelaşi hram zidită de Alexandru Lăpuşneanu în a doua sa domnie (1563- 1568). Se numea astfel pentru că Petru Şchiopul a închinat-o la Athos în 1581.

În 1606, Ieremia vodă Movilă a confirmat închinarea mănăstirii Aroneanu la mănăstirea Zografu de la Muntele Athos, după cum lăsase şi Petru Şchiopul. Din 1624 a fost metoc al mănăstirii Prodrom din Sozopol; apoi a fost metoc la mănăstirea Sf. Ioan din insula Halki (1630) şi la Patriarhia din Constantinopol, veniturile sale servind la finanţarea Şcolii Patriarhiei.

Multe din documentele din secolele XVI-XVII arată danii de moşii, sate, livezi, prisăci pentru mănăstire. Pisania lipseşte, dar se ştie că biserica a fost numită „nou zidită" la 12 decembrie 1594, cînd ctitorul o înzestrează cu două sate.

Ca urmare a repetatelor închinări către diferite locuri din Grecia şi Turcia de astăzi, Mănăstirea Aroneanu a ajuns într-o stare de decădere, un hrisov din anul 1743 consemnînd starea de ruină, "marea lipsă şi slăbiciune, din tîmplarea vremurilor".

Iniţial, mănăstirea a fost înconjurată cu ziduri de piatră, a avut turnuri de colţ, chilii şi alte clădiri anexe care s-au prăbuşit, rămînînd doar vechea biserică, singura păstrată din întreg ansamblul mănăstiresc de odinioară. Exteriorul bisericii este deosebit prin decorul ceramic şi elementele decorative din cărămizi şi discuri smălţuite de culoare verde cu reflexe albastrui, de forma unor stele cu sase colturi, a frunzelor de stejar, a vîrfurilor de lance si a discurilor circulare, descriind motive geometrice complicate si fiind folosita o tehnica aparte. Teracotele sînt incizate în tencuială. Acest decor realizat în relief (astăzi disparut) este considerat ca fiind o posibilă sursă de inspirație pentru broderia în piatra de pe fațada Bisericii Trei Ierarhi și a Mănăstirii Dragomirna. Biserica nu este pictata pe interior, avînd o frumoasa catapeteasma lucrata în lemn.

Se ştie că Aron Vodă a murit otrăvit la Alba Iulia, dar nu există informaţii că i s-ar fi adus rămăşiţele la Iaşi. La fel și doamna Stanca, soția lui Aron, moartă undeva în Transilvania.

În anul 1907, biserica restaurată devine biserică parohială a satului Aroneanu. A fost restaurată din nou în 1949, după ce a fost avariată în timpul războiului (1944). Ultima restaurare a avut loc după 2001.