SCENA XIV

ŢĂRANII (venind din fund şi aducând un năvod)

VEVERIŢĂ: Iaca năvodul lui Costantin Păscariu. Veniţi încoace, măi, să ne punem la pândă...
GHEORGHE: Da nu mergem la lemne, cumătre?
VEVERIŢĂ: Mări, cată-ţi de treabă, Gheorghe. Dac-a fi să ne potrivim noi la câte ne-nşiră cei guleraţi, om căpchia de tot... Hai noi să ne cătăm de nevoi.
GHEORGHE: Vasile, măi frate, d-apoi cică-i pentru binele nostru...
VEVERIŢĂ: Se poate, cumătre, însă vina noastră-i dacă nu-i pricepem?... Ei ne grăiesc într-o limbă străină, parcă noi am fi pricopsiţi ca dânşii... Ce-ai zice tu, Gheorghe, dacă te-aş povăţui în limba nemţască?... ai căsca gura?... Aşa păţim şi noi cu cei ce zic că ne vor binele.
GHEORGHE: Oricum să fie, nu te juca cu dracu. Îi privighitor, măi, îi subprefect dnul Răzvrătescu!... are putere, frate.
VEVERIŢĂ: Las’, cumătre, că de-alde Răzvrătescu se schimbă pe toate lunile. Ca mâine a veni altul şi ne-a zice alte poveşti... Hai la pândă, doar om pune mâna pe rusalii.
GHEORGHE: Unde să ne punem la pândă, moş Veveriţă?
VEVERIŢĂ: Cole-n crâşmă. Rusaliile se primblă noaptea prin sat; cum le-om zări, amandea pe ele.
GHEORGHE: Dar dac-or da ele busta la noi?
VEVERIŢĂ: Le-om înhăţa cu năvodul ista. Hai, măi, c-a început a înnopta.
ŢĂRANII: Hai. (Intră cu toţii în crâşmă şi se pun de pândă la fereastă.)
(Începe a înnopta.)

SCENA XV

TOADER (venind pe furiş din stânga): A înnoptat... nu mă vede nime?... Acasă, Toadere. (Vine spre casă.) M-am dus pân’ la caleantoarsă ş-am făcut hăisa pe după gardul jităriei. (La uşă.) Suzano, dischide că ţi-a venit bărbăţelul. Iată-mă-s. (Intrând în casă.) Lasă-mă să mă-nfrupt c-o sărutare, că-i de mult de când postesc. (Închide uşa după el. Se aude înăuntru un sărutat gros şi râsete.)

SCENA XVI

CATRINA şi ŢĂRANCELE(venind din stânga şi oprindu-se lângă fântână)
Auzit-aţi poznă!
S-o vezi, să n-o crezi;
Vorniceasa noastră
Calcă-n străchini verzi!
Haide să ne punem
Colea la pândit,
C-aşa poznă mare
Nu s-a pomenit!
(Se ascund pintre copacii de primprejurul fântânii.)

SCENA XVII

GALUSCUS (îmbrăcat ca o ţărancă, iese din casa boierească): Am espedat depeşa domnului ministru; m-am costumat ş-acum zbor la amoare!... Dar de ce oare palpită anima mea cu-atâta sforţă?... genunchii mi se taie încât n-am forţă ca să mă locomot. (Îşi freacă genunchii.) Ce emociune inspiră păşiunea!...

SCENA XVIII

ŢĂRANII (ieşind din crâşmă stau pe prag), TOADER şi SUZANA (la fereastra casei lor)

VEVERIŢĂ: Iacă una din rusalii, măi; gătiţi năvodul.
SUZANA: Toadere, ian priveşte ce bine-i şade catrinţa!... Ha, ha, ha.
GALUSCUS: O! amoare! amoare! fi-mi propice!... O! Galuscus; invoacă pe strămoşul tău şi, curagiu, amice!...

SCENA XIX

Cei dinainte, RĂZVRĂTESCU (îmbrăcat ca o ţărancă, vine din fund, prin dreapta)

RĂZVRĂTESCU (alungat de câini ce hămăiesc): Tio, haită! Ţibă, tio... Era să mă mănânce haitele dracului. (Văzând pe Galuscus.) Ce văd? o nevastă? A fi Suzana.
GALUSCUS (zărind pe Răzvrătescu): Iaca Suzana! Ah! îmi vine zburdăciune.
VEVERIŢĂ: Aţineţi-vă, măi, că iată-le-s amândouă rusaliile. (Ţăranii pregătesc năvodul.)
RĂZVRĂTESCU (apropiindu-se): Pst...
GALUSCUS: Pst...
RĂZVRĂTESCU: Ea-i!
GALUSCUS: Ah!
(Răzvrătescu şi Galuscus se reped şi se îmbrăţişează.)
RĂZVRĂTESCU: Dragă vorniceasă!
GALUSCUS: Cară Suzană! (Se sărută.)
RĂZVRĂTESCU (în parte): Are barbă!
GALUSCUS (în parte): Are mustăţi!
VEVERIŢĂ: Acu-i vremea să ne-apropiem pe furiş.
(Ţăranii se apropie cu năvodul gata.)
RĂZVRĂTESCU (strângând tare pe Galuscus în braţe): Cine eşti? Spune, că te sfărâm!
GALUSCUS (schimbându-şi glasul): Rusalie! dar tu?
RĂZVRĂTESCU: Şi eu.
GALUSCUS şi RĂZVRĂTESCU (speriaţi): Rusalie!... piei, drace!
(Voiesc să fugă.)
VEVERIŢĂ: Odată, copii!... acu, să nu ne scape.
(Ţăranii aruncă năvodul peste Galuscus şi Răzvrătescu.)
SUZANA şi TOADER: Ha, ha, ha, ha!
GALUSCUS şi RĂZVRĂTESCU: Ce-i asta?
VEVERIŢĂ: Strângeţi bine năvodul, c-am prins rusaliile.
ŢĂRANII (împleticind năvodul)
Le-am prins, le-am prins, le-am prins!
Haideţi ca să le dăm
În foc, în foc nestins,
Sau să le înecăm.
GALUSCUS şi RĂZVRĂTESCU (zbătându-se): Ajutor! ajutor!
VEVERIŢĂ: Degeaba vă zbateţi, rusalii pocite ce sunteţi, c-aţi căzut pe mâna moşului. Umflaţi-le pe sus, copii, şi huştiuliuc! în fântână.
(Ţăranii voiesc să-i ridice.)
GALUSCUS şi RĂZVRĂTESCU: Ajutor! ajutor!

SCENA XX

Cei dinainte, JANDARMUL, TOADER, SUZANA

(Jandarmul aduce un fănar)
JANDARMUL: Unde-i subprefectul?
VEVERIŢĂ: Da ce este?
JANDARMUL: O depeşă de la telegraf.
RĂZVRĂTESCU: Depeşă de la Iaşi? ad-o-ncoace.
JANDARMUL: Ce-mi văzură ochii! Subprefectul în năvod?
VEVERIŢĂ: Vai de mine! Subprefectul era?... Am păţit-o!
JANDARMUL: Ba n-aţi păţit nimică, că domnul Răzvrătescu îi dat afară din slujbă.
RĂZVRĂTESCU: Eu? (Deschide depeşa şi rămâne încremenit.) O! ce nedreptate!
GALUSCUS: Destituat?... bravo! Depeşa mea a avut acţiune.
VEVERIŢĂ: Iaca!... Da aistalalt cine-i?... Cuconul Găluşcă? mare minune!... Da bine, cum de vă găsiţi amândoi în catrinţe?
SUZANA: Să vă spun eu, oameni buni. Dumnealor au vrut să vă vindece de spaima rusaliilor.
TOŢI: Aş!
RĂZVRĂTESCU: Ghidi, şârată!
GALUSCUS: Am păţit-o ca Apolon cu Venus. Eu sunt Apolon; asta-mi dă consolăciune.
TOADER: Dacă-i aşa povestea, hai, români, să ne veselim c-am scăpat de rusalii.
TOŢI (veseli): Haide, haide.
ŢĂRANII
Vivat, vivat, minunat,
De rusalii am scăpat!
TOADER
Ard-o focul vornicie
De când e Constituţie,
N-am parte de însurat...
Chiar rusalii m-au umflat!
ŢĂRANII
Vivat, vivat, minunat,
De rusalii am scăpat!
VEVERIŢĂ
De când e prefecătură,
Noi, sărmanii cască-gură,
Câmpii, zău, am apucat...
Chiar rusalii ne-au umflat!
ŢĂRANII
Vivat, vivat, minunat,
De rusalii am scăpat!
RĂZVRĂTESCU (arătând pe Galuscus)
De când ţara, din păcate,
Are capete-nvăţate,
Biată limbă s-a zvântat...
Chiar rusalii ne-au umflat!
ŢĂRANII
Vivat, vivat, minunat,
De rusalii am scăpat!
GALUSCUS (arătând pe Răzvrătescu)
De când cu liberalismul
Şi convenţionalismul
Multe capete-au secat...
Chiar rusalii le-au umflat!
ŢĂRANII
Vivat, vivat, minunat,
De rusalii am scăpat!
SUZANA
N-auzi astăzi decât forme;
Toţi cer forme şi reforme,
Eu nu cer nimic şi tac;
Dar cer numai să vă plac.
ŢĂRANII
Vivat, vivat, minunat,
De rusalii am scăpat!
(Cortina cade.)