Olteanul
Astă vară am vărat
Colo-n muntele cel nalt,
Cu luna, cu soarele
Şi cu căprioarele,
Că din naştere-s muntean,
Iar din botez sunt oltean.
Căprioare surioare,
Sculaţi în două picioare,
Roadeţi poala codrului
Să văd matca Oltului.
Oltule! pe malul tău
Crească-ar iarbă şi dudău
Ca să pască murgul meu.
Oltule! câine spurcat,
Ce vii mare tulburat
Şi cu sânge-amestecat?
Aduci plăghii şi butuci
Şi căpestre de cai murgi
Şi chiar trupuri de haiduci!
Oltule! rău blestemat!
N-avuşi grijă de păcat
Să-nghiţi trupuri de voinici
Care-au haiducit pe-aici?
Seca-ţi-ar izvoarele
Şi toate pârâiele,
Să-ţi rămâie pietrele,
Să le calce fetele,
Că tu n-ai ţinut cu noi
Şi te-ai vândut la ciocoi!
Pe unde-a trecut luntrea,
Înalţă-se pulberea,
C-ai fost rău de oltenaşi
Ş-ai fost bun de poteraşi
Oltenaşi ai înghiţit,
Poteraşi ai răcorit!