[în sus]Populația

La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 1155 de oameni, dintre care 48.92% - bărbaţi și 51.08% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului este următoarea: 98.61% - moldoveni, 0.78% - ucraineni, 0.52% - ruşi, 0.09% - alte etnii.

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia la nivelul comunei Solonceni constituie 1739 de oameni, dintre care 48.48% - bărbaţi și 51.52% - femei. Compoziţia etnică a populaţia comunei este următoarea: 98.68% - moldoveni, 0.75% - ucraineni, 0.46% - ruşi, 0.12% - alte etnii.

În comuna Solonceni au fost înregistrate 580 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.0 persoane.

[în sus]Monumente istorice

Pe teritoriul satului Solonceni și la o depărtare de 3,5 km de localitate au fost descoperite cîteva așezări aparținînd culturii Tripolie. Arheologii au depistat aici rămășițe de semibordeie și locuințe de suprafață, multe obiecte din ceramică, un mormînt tripolian timpuriu, etc. Săpăturile din Solonceni au furnizat un bogat material pentru stabilirea cronologiei culturii Tripolie în regiunile nistrene.

[în sus]Istoria localitații

Prima atestare documentară a satului Solonceni din ținutul Soroca datează din 15 mai 1603, cînd Ieremia Movilă voievod confirma vînzarea satului de către popa Pantea și rudele sale lui Voicu pîrcălab de Soroca. În septembrie 1619 fiii lui Voicu împărțeau între ei ocinile moștenite, satul Solonceni cu loc de moară și cu iaz pe Căinar revenindu-i lui Ghidion.

După al doilea război mondial în localitate se formează gospodăria colectivă „Solonceni”, care dispunea de 30 de tractoare, 13 autocamioane, 13 combine. În localitate activau școala de opt ani, biblioteca publică, clubul, atelierul de deservire socială, oficiul poștal grădinița de copii, magazine.

Satul Solonceni era la începutul anilor ’90, unicul sat din Europa care avea troleibuz. Troleibuzul a circulat timp de trei ani în perioada 1990 – 1993, iar traseul acestuia era de circa doi kilometri – de la cimitirul dintr-un capăt al satului pînă la ferma situată la celălalt capăt al localităţii. Pentru ca la Solonceni să circule troleibuzul, gospodăria colectivă de atunci a cheltuit 400.000 de ruble. Troleibuzul a fost arendat cu 50.000 de ruble pe an de la Parcul nr. 2 din Chișinău, a fost trasă linia. Au fost fixate şase rute pe zi, călătoriile fiind gratuite. Cu timpul, troleibuzul urma să facă legătura şi cu oraşul Rezina, situat la 13 km de sat. La inaugurare troleibuzul a fost sfinţit de trei preoţi în văzul tuturor sătenilor. Însă odată cu scumpirea energiei electrice autoritățile locale nu au mai fost în stare să întrețină linia și troleibuzul.