Din motivele ornamentale mai răspîndite în covorul tradiţional moldovenesc sînt cele vegetale, geometrice, reprezentarea păsărilor, omului, uneltelor de muncă ş.a. Din motivele vegetale întîlnim arborele vieţii, vazonul cu flori, buchete, flori, ramuri, ghirlande, fructe etc., însă acestea erau stilizate. Din motivele geometrice avem vrîste transversale drepte şi ondulate, triunghiuri, romburi, patrate, stele, zîmţi, cîrlige, linii frînte ş.a. Unele din motivele ornamentale, rombul, cercul, patratul, steaua la început au avut un sens simbolic. Deseori alături de figurile geometrice şi cele vegetale era reprezentat chipul femeii – simbolul vieţii şi al fertilităţii. Forme variate avea pomul vieţii, ce întruchipa forţa roditoare a naturii vii sau arborele înţelepciunii, pomul neamului.

Alături de natură, de om sînt întîlnite des păsări stilizate-cucoşi, gîşte, raţe, păuni, diferite insecte – cărăbuşul, păiangenul, motive scheomorfe – unelte de muncă, pieptenele şi furculiţa de ales covoare, suveica, vîrtelniţa, pahăruţe, vaze, monograme cu indicarea anului confecţionării, numele corsorului, semne mici (strajă, semn) ale posesorului.

Compoziţia ornamentală a covorului moldovenesc este determinată de mărimea, proporţiile şi funcţia lui în interior, de caracterul motivelor decorative. La formarea compoziţională a covorului participă cîţiva factori structurali: fondalul, desenul central numit „floarea” sau „ozorul” şi marginea. Covoarele din trecut aveau fondaluri colorate: cafeniu, verde, galben, roz, albastru, negru de nuanţe diferite, vopsite cu plante cromatice naturale. De obicei, culoarea fondalului din centru se deosebea de cea a marginii printr-un contrast al culorilor reci şi calde. Covoarele din trecut se deosebeau printr-o anumită libertate şi reprezentare asimetrică atît a motivelor ornamentale cît şi a coloritului lor. E destul de răspîndit procedeul de a executa motivele vegetale sau geometrice în rînd pe lăţime, repetîndu-se de cîteva ori de-a lungul covorului. Motivele aveau orientare verticală sau orizontală în dependenţă de funcţia covorului.

Aproape neschimbate au rămas pînă astăzi procedeele compoziţionale la covoarele cu vrîste în lăţime, îmbinate cu motive geometrice sau florale alese (lăicer vrîstat, lăicer ales şi vrîstat).

Un rol important în rezolvarea decorativă a covorului o are „marginea” din 2, 3, 4 părţi numită şi „privaz”, „guler”, „chenar”, care la rîndul său se deosebeşte atît după culoare cît şi după elementele structurale. Întîlnim însă şi covoare fără margine. Motivele ornamentale „ozorul” ca şi covorul întotdeauna au denumire: „roţile”, „stele”, „curcubeul”, „palmele”, „sfecla”, „frunza nucului”, „vazonul”, „bucheţii”, „cucoşii”, „racul” ş.a. Fiecare covor confecţionat manual are amprenta mîinilor şi gusturilor estetice ale femeilor ce l-au confecţionat. În satele din Moldova, deși confecţionarea covoarelor cu aceeaşi denumire se făcea după acelaşi model, ele niciodată nu repetau întocmai motivele şi coloritul. Astfel fiecare covor era unic în felul său. Decorul se baza pe o anumită ritmică şi simplitate.

Coloritul covoarelor este foarte variat. Pînă la sfîrşitul secolul al XIX-lea coloritul lor se baza pe coloranţii vegetali. Ca coloranţi erau folosite diferite soluţii din rădăcini, coajă de copaci, flori, frunze în amestec cu diferite substanţe, care întăreau culorile, făcîndu-le să nu să se decoloreze. Erau des întrebuinţate: scumpia, păpădia, coaja de nuci, dar și de ceapă, măr sălbatic, boz, urzică şi m.a., care se întîlneau în natură. Culorile obţinute depindeau de iscusinţa şi cunoştinţele femeilor meşteriţe – boiangiţe care vopseau, de calitatea şi concentraţia coloranţilor, de calitatea lîinii, tehnologia vopsirii în condiţii casnice. Cromatica covoarelor vechi moldoveneşti se caracterizează printr-o anumită sobrietate şi folosirea într-un covor a unui număr redus de nuanţe. Deși exista un spectru bogat obţinut din coloranţi vegetali, gama cromatică a unui covor se baza pe 5-9 nuanţe, farmecul căreia se ascundea nu în numărul culorilor, ci în asocierea contrastă a culorilor reci şi calde. Dacă pe un covor se repetă un singur motiv, apoi de fiecare dată gama coloristică a lui se schimbă, făcînd ca unul şi acelaşi desen să fie variat după culoare. Această asimetrie coloristică dă covoarelor un efect decorativ bogat de o înaltă ţinută. Bazate pe o armonie cromatică – liniştită şi reţinută, pe motive ornamentale simple, meşterii populari au obţinut o bogăţie nesfîrşită de covoare, ce nu s-au repetat niciodată, în care găsim o tendinţă către originalitate şi continuitate o împletire strînsă cu tradiţiile moştenite de secole.

Aspectul artistic al covoarelor moldoveneşti a fost înalt apreciat la un şir de expoziţii nu numai din Moldova, dar şi peste hotarele ei: Luvru, Paris, Geneva, Osaca, Zagreb, Brusel, Londra, Hanovra ş.a.