În 1960, în perioada dezgheţului politic, la Chișinău se înfinţează un teatru pentru copii şi tineret – “Luceafărul”. Trupa teatrului o alcătuiesc un grup de tineri absolvenţi ai şcolii teatrale “B.V.Şciukin” din  Moscova: Maria Balan, Vera Grigoriev, Nina Doni, Vladimir Zaiciuc, Valentina Izbeşciuc, Dumitru Caraciobanu, Vasile Constantin, Nina Mocreac, Ecaterina Malcoci, Anatol Pogolşa, Gheorghe Rotăraş, Anatol Rusu, Grigore Rusu, Eugenia Todoraşcu, Ilie Todorov, Ion Ungureanu, Dumitru Fusu, Ion Horea, Ion Şcurea, Pavel Iaţcovschi, deosebit de receptivi la cerinţele estetice ale timpului şi dornici de a crea o nouă paradigmă a teatrului moldovenesc.

Repertoriul teatrului include opere reputate ale dramaturgiei universale, clasice şi contemporane şi pe noile creaţii dramatice ale scriitorilor moldoveni. Teatrul “Luceafărul” devine în anii 60-70 focarul mişcării teatrale din republică, spre care gravitează strălucitele talente ale timpului, oameni de litere şi de artă. Printre aceştia dramaturgii Aureliu Busuioc, Andrei Strâmbeanu, Ion Podoleanu, pictorii Valentina Rusu-Ciobanu, Glebus Sainciuc, compozitorii Mihai Dolgan, Eugeniu Doga, poeţii Emil Loteanu, Alexei Marinat etc.

Regizorii care au montat spectacole de neuitat în scena Luceafărului, Ion Ungureanu, Sandri-Ion Şcurea, Ilie Todorov,  au tins spre o formă perfectă a spectacolului; au încurajat improvizaţia actoricească şi mişcarea continuă a acţiunii scenice. În tentaţia de a distruge iluzia teatrală ei au căutat noi forme de comunicare cu spectatorii, formînd un teatru de sinteză în care arta teatrală capătă noi dimensiuni. În această perioadă sunt puse în scenă spectacolele: “Vicleniile lui Scapin”, “Costumul de nuntă”, “Chiriţa în provincie”, “A douăsprezecea noapte”, “Intrigă şi iubire”, “Minodora”, “Radu – Ştefan Întâiul şi Ultimul”, “Pescăruşul”, “Jucătorii”, “O noapte furtunoasă”. “Luceafărul” a adunat sub auspiciile sale un ansamblu al actorilor de teatru, colectivul fiind format din veritabile stele de teatru: Caraciobanu, Malcoci, Izbeşciuc, Ungureanu care formau un tot întreg. Teatrul „Luceafărul” era recunoscut prin colectivul său, prin susţinerea reciprocă, prin solidaritatea trupei.

Legătura cu şcoala “Şciukin”, nu s-a pierdut, fiind valorificată de P.  Zavtoni, S. Haret, M. Doni, L. Dimitriu, Gh. Urschi, S.Cocârlă, Gh. Pârlea, I. Pâslariuc, V. Savca şi alţi actori din noua generaţie. Călăuzit de ideile lui Vahtangov, “Luceafărul” cunoaşte cea mai strălucită perioadă a vieţii sale (1960-1970), când dă dovadă de talent şi de curaj civic.

După această perioadă de efervescenţă teatrul intră într-o criză de creaţie şi plonjează în căutarea unor noi forme de expresie. Competiţia între regizori pentru a ajunge la cîrma teatrului se reflectă negativ asupra trupei, împărţind-o în două tabere şi generînd discuţii sterile. Cerinţele   timpului de a ideologiza arta teatrală, distrug climatul creativ în care a activat teatrul circa 12 ani. Procesul de creaţie este marcat de oboseală şi  căutări artistice, care, însă nu se soldează  rezultatele aşteptate.

În aceste condiţii, în ideea relansării trupei Luceafărului Ministerului Culturii ia decizia de a trimite  la studii, la aceeaşi şcoală teatrala “B.Şciukin” un nou grup de tineri. La sfârşitul anilor 80, actorii Petru Vutcarău şi Mihai Fusu, reprezentanţii celei de-a treia promoţii a şcolii moscovite, deveniţi pe parcurs regizori, au o nouă viziune asupra artei teatrale. Teatrul adevărat, în concepţia regizorilor, este cel care readuce spectatorul la izvoare, la arhitetipuri, care evocă marile adevăruri primare. Ambii consideră că spectacolul trebuie să prezinte un ansamblu, reunind toate formele expresiei dramatice. În 1989 P.Vutcarău şi M.Fusu îşi materializează ideile într-o nouă redacţie a spectacolului “Aşteptându-l pe Godot”, care finisează cu despărţirea de “Luceafărul” şi  inaugurarea în anul 1991 a Teatrului “Eugene Ionesco”.

În 1994 Mihai Fusu revine în teatrul unde şi-a început cariera scenică, de data aceasta  în calitate de director artistic, decis să îmbine “tradiţia “Luceafărului” din anii 60 – cea de teatru cult, rafinat, estetic, sensibil, modern şi în acelaşi timp clasic - cu noile tendinţe şi realizări ale teatrului universal”.

În 1998, în funcţia de director artistic al teatrului este desemnat absolventul Institutului de Arte, Boris Focşa. În scena   teatrului sunt montate “Înţeleptul” de A.N.Ostrovski, “Ciuleandra” după L. Rebreanu.

În teatru montează scriitorul actorul şi regizorul Gheorghe Urschi, care înscrie în repertoriu montările “Testamentul” şi “Testamentul II”, spectacole-comedie de casă, care se bucură de succes la public. De asemenea, repertoriul se îmbogăţeşte cu spectacole pentru copii: “Crăiasa zăpezilor”, “Prinţesa şi porcarul”, “Pricipesa Ivonna”, “Cenuşăreasa”.

În 2002-2003 sunt puse în scenă spectacolele “Mascarada” după  M. Lermontov şi ”Istoria din cartierul de Vest” după A.Laurents, în regia lui Boris Focşa. În teatru creşte o nouă generaţie de actori: Dumitru Acriş, Avelin Tabarcea, Iulian Ursu, Rodica Mereuţă, Veceaslav Mereuţă, Vladimir Isac, Stela Mierlă, Iulia Bordeianu etc.

În 2006, colectivul Teatrului Republican „Luceafărul” a omagiat două decane de vârstă ale teatrului, actriţe care au contribuit, prin activitatea lor, la prestigiul şi bunul nume al „Luceafărului”: actriţa Nina Doni (Maestru în artă)  şi de actriţa Paulina Zavtoni (Artistă emerită)  şi care se  regăsesc în spectacolele incluse în repertoriul curent al teatrului.

Pe parcursul anului 2006, Teatrul „Luceafărul” a realizat trei montări după piesele: „Opera de trei parale” de Bertold Brecht, „Turandot” de Carlo Gozzi şi „Piciul şi Carlson” de A. Lindgren, spectacole remarcate de public şi de critica teatrală. În 2007, spectacolul ”Opera de trei parale” a fost desemnat Cel mai bun spectacol al anului la Gala UNITEM. Pe lângă noile montări, pe scena teatrului se joacă cu succes şi montările din alte stagiuni, echipa prezentând săptămânal 3-4 spectacole pentru maturi şi 2 pentru copii.

Între 10-20 octombrie 2010 trupa teatrului „Luceafărul”, a participat la cea de-a 22-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Experimental, care a avut loc la Cairo. Teatrul „Luceafărul” participă pentru a doua oară la acest festival ediţia din acest an reunind 48 de teatre: 11 teatre participante din Africa şi 37 de teatre din Europa. Teatrul „Luceafărul”, la cererea membrilor juriului, a prezentat de două ori spectacolul „Omul cel bun din Sâchuan” şi s-a învrednicit de două premii din cele opt acordate: premiul pentru Cea mai bună regie şi premiul pentru Cea mai bună performanţă a trupei. „Luceafărul” a fost singura trupă de teatru care a primit două premii la acest festival.        

Teatrul Republican „Luceafărul” marchează în acest an jumătate de secol de activitate. Una  dintre surprizele pe care trupa teatrului le pregăteşte în stagiunea jubiliară este montarea spectacolului „Câinele grădinarului”, de Lope de Vega.