Parcul Valea Morilor, Chişinău
Această publicaţie continuă seria de materiale despre parcurile Moldovei. Nu vă aşteptaţi să vedeţi locuri deosebit de pitoreşti, căci în acest articol vă vom vorbi, despre ce am avut şi de ce am fost lipsiţi, deşi sperăm, doar pentru un timp.
Pentru chişinăuienii trecuţi de 40 ani şi mai mult de la naştere, asemenea noţiuni ca Parcul Central de Cultură şi Odihnă, Lacul Comsomolist, Cinematograful de Vară, Teatrul Verde, Teatrul de estradă mic, Staţia de luntre, Scara cascadelor, Orăşelul copiilor cu estradă, restaurantul şi cafeneaua „Ciaica”, plaja, Turnul pentru paraşutism şi multe altele nu sînt vorbe deşarte.
Şi nici nu poate fi altfel, căci începînd cu anii '60 ai secolului al XX-lea acestea sînt indiciile locului preferat de odihnă al orăşenilor. Aici aveai posibilitatea, fără prea mari cheltuieli şi eforturi, să te plimbi pe aleile parcului imens, să te scalzi în lac, să te bronzezi, să pescuieşti şi chiar să prinzi raci de sub pietrele barajului, să faci o plimbare cu luntrea, să participi în zilele de odihnă şi de sărbătoare la concerte (fără plată!) în sala confortabilă a Teatrului de Estradă mic sub aer liber, să faci o plimbare seara, admirînd havuzurile şi cascadele cu jeturile de curcubeu iluminate ale Scării cascadelor. Şi în acelaşi timp, să asculţi un concert de muzică camerală sau de fanfară, care erau susţinute periodic de diverse colective, stînd comod într-un foişor deasupra scării.
Puteai merge la Cinematograful de zi acoperit cu tende de pînză, unde era răcoare cît de cald nu ar fi fost afară, iar seara puteai merge la concert la Teatrul Verde de lîngă Turnul pentru paraşutism. Acum se numeşte Teatrul de Vară, deşi nici Teatrul Verde nu suna rău.
Mai jos de Teatrul Verde era Orăşelul copiilor cu estradă, unde în zilele de odihnă erau organizate concursuri raionale şi orăşeneşti de creaţie a copiilor, periodic evoluau chiar artişti profesionişti.
Puteai să stai pur şi simplu pe o bancă în parc sub tei sau pini sau chiar să culegi un buchet de flori de cîmp pentru iubită din colţişoarele îndepărtate ale parcului. Căci parcul era desigur şi locul tradiţional al întîlnirilor şi rendez-vous-urilor. Dar bineînţeles şi cel mai bun loc pentru odihna familială.
Ridicîndu-vă pe Scara cascadelor, ajungeaţi într-un scuar, unde se aflau numeroase pavilioane, atît pentru copii, cît şi pentru maturi. Aici puteaţi juca biliard, şah, să savuraţi îngheţata, să beţi limonadă sau să cumpăraţi un suvenir. Tot aici nu foarte departe se afla un carusel, care funcţiona permanent. Iar peste drum de scuar se afla cel mai cunoscut ring de dans din tot oraşul.
Să nu uităm, că în capătul îndepărtat al parcului, după lac, se afla EREN-ul, astăzi centrul „MoldExpo”. Venea aici o mare de oameni din tot oraşul şi aveai ce vedea.
În alt colţ îndepărtat al parcului, pe malul pîrîiaşului care curge pe aici este un izvor cu apă foarte bună şi curată. În jurul lui un grup de entuziaşti a amenajat ceva de genul unui colţişor de odihnă, aici îşi dau întîlnire adepţii ştiinţelor ezoterice şi oamenii, care tind să fugă de agitaţie. Dar şi acest loc, ca şi întregul parc, per ansamblu, e plin cu gunoi.
Trebuie să menţionăm neapărat, că în lacul acestui parc minunat apa era foarte curată şi te puteai scălda, puteai mînca peştele prins în el, fără ca să faceţi vreo intoxicaţie şi că în acest golfuleţ, adică mai aproape de intrarea centrală a unei părţi a lacului, funcţiona zi şi noapte draga, evacuînd mîlul de pe fundul lacului, care apoi era transportat de aici. Adică, încercăm să vă spunem, că acest loc era unul viu, frecventat, iar pentru mulţi băieţandri şi fetişcane, de pe atunci locul preferat de joacă. Mai ales, luînd în consideraţie faptul, că pe strada Livezilor (în prezent Al. Mateevici) se aflau cîteva şcoli şi Universitatea de Stat. Aceste şcoli nu mai există, dar Universitatea stă în acelaşi loc, ba chiar s-a extins. Sperăm, că studenţii mai merg în parc să înveţe după conspecte către sesiunea curentă. Numai că nu mai au unde-ţi răcori capetele fierbinţi – lacul nu mai există.
Iertată să-i fie autorului acestor rînduri această incursiune în amintiri, dar aşa s-a întîmplat, că acest parc şi lacul au fost practic terenul de joacă al adolescenţei sale. Dar nu vorbim despre el acum, ci despre pierderea pe care am suferit-o cu toţii în anul 2007 cînd am fost lipsiţi de lac întîi, iar apoi şi de toate celelalte, deşi parcul stă pe loc, viaţa parcă l-a părăsit cu desăvîrşire.
Dar ajunge să tot vorbim de lucruri triste, avem doar şi noutăţi bune. Sperăm, că reportajul foto pe care-l anexăm va inspira un pic de optimism în sufletele orăşenilor, pentru care aceste locuri erau preferate. În ultimii 1-2 ani au fost făcute numeroase lucrări pentru renaşterea lacului, au fost finisate aproape toate lucrările de curăţare a fundului lacului, de întărire şi construire a noilor baraje. De curînd în lac s-a acumulat şi ceva apă, doar pînă la genunchiul broaştei, ce-i drept pînă ce. Dar lucrările continuă şi există temeiuri să credem, că încă în veacul acestei generaţii vom avea parte de lac − bucuria de odinioară a copilăriei noastre. Iar odată cu lacul – într-o formă sau alta va renaşte viaţa şi pe malurile sale.
Să nu fim, însă, prea optimişti şi să spunem, că parcul, totuşi, este în paragină şi doar de curînd a început să fie curăţat de arboretul uscat în picioare. Toate scările parcului necesită reparaţii, iar ele nu sunt puţine, în deosebi Scara cascadelor, care curînd se poate transforma în ruine. Este distrus Teatrul mic de estradă şi teatrul de estradă din Orăşelul copiilor, care a dispărut şi el, alături însă a apărut unul nou − un micro orăşel. Mulţumim şi de atît. Nici un fel de baruri, cafenele, pavilioane nu există nici în pomină, Cinematograful de Vară deja demult îşi doarme somnul de veci. Teatrul Verde, adică Teatrul de Vară, arată destul de prezentabil şi funcţionează. Acest lucru ne bucură nespus de mult. Turnul pentru paraşutism nu funcţionează. Băncile din parc, deşi incomode, totuşi există şi putem întîlni, ce-i drept rar, oameni care se odihnesc pe ele.
Este destul de dificil să vă spunem, cum se va numi parcul şi lacul, căci în prezent acest loc poartă denumirea comună – Valea Morilor, după numele hîrtopului. Totuşi, ar fi fost oportun să se dea şi parcului şi lacului cîte o denumire proprie şi poate chiar să fie organizat un concurs în acest scop. Este important, ca aici, din nou totul să prindă viaţă.
Iar acum chiar încheierea articolului nostru. Autorul acestor rînduri este de părere, că chişinăuienii merită să le fie întors locul lor preferat de odihnă, căci noi toţi muncim atît de mult, ne agităm şi mai mult, avem o mulţime de preocupări şi griji, dar ajutăm politicienii noştri să ne facă viaţa mai bună, convingîndu-i că nu putem să ne lipsim de un loc, unde am putea să ne odihnim. Sperăm că şi primăria oraşului este de aceeaşi părere cu noi. Să-i urăm, aşadar, succese pe acest făgaş, care nu e deloc uşor, dar e nobil.
Valea Morilor, ianuarie 2013
Am pregătit această publicație în vara anului 2011, atunci cînd lucrările de reconstrucție ale lacului și împrejurimilor lui se aflau în stadiul incipient. Cea mai mare parte a fotografiilor am făcut-o tot atunci, acum însă am adăugat și fotografiile istorice din secolul al XX-lea, disponibile pentru moment. Ulterior, am completat în mod repetat galeria noastră foto, atît cu fotografii recente, cît și cu fotografii mai vechi, găsite de curînd.
În ultimul an și jumătate, de cînd am publicat articolul, am constatat spre uimirea și bucuria noastră, că restaurarea lacului are loc rapid, cu succes și foarte calitativ. Ultimul nostru reportaj foto despre lac l-am publicat în ianuarie 2013. Am făcut o plimbare în jurul întregului lac, prin parc, am vizitat izvorul „Tamara”. Toate acestea le găsiţi în galeria de fotografii prezentate. De asemenea, trebuie să remarcăm că a fost practic finalizată faleza, întărită de-a lungul liniei de coastă a întregului lac (!), s-au aliniat frumos în rînd felinarele din fontă, plaja a fost curăţată și a început amenajarea acesteia.
Sincer, nu ne aşteptam la un astfel de progres într-un răstimp atît de scurt. Desigur, aceasta este doar etapa inițială şi ea include doar lacul, în ceea ce priveşte parcul din jurul acestuia, scările, aleile, nemaivorbind de Stația de bărci, aici nu avem motive de a ne bucura. Cel mai mult ne întristează starea deplorabilă a celor două scări principale, care duc spre parc ‒ Scara Cascadelor și Centrală (de la Universitate)
Totuşi, au apărut motive reale pentru a crede că deja în perioada vieţii acestei generații, chișinăuienilor li se va restitui locul lor de odihnă preferat. Ne-a bucurat nespus de mult inițiativa Primăriei, privind organizarea unui „subbotnik” ‒ zilei de curățare a parcului, ar fi frumos să o susţinem și să o continuăm. Ar putea lua parte la „subbotnik”, în primul rînd, studenții universităţii, precum și locuitorii şi elevii şcolilor din vecinătate.
Intenţionăm să ne continuăm reportajele foto, aşa că pe curînd.
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- 1482
- Populația:
- 282 locuitori
Strîmbeni este un sat din cadrul comunei Oneşti, raionul. Localitatea se află la distanța de 38 km de orașul Hîncești și la 69 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 282 de oameni. Satul Strîmbeni a fost menționat documentar în anul 1482.