Cel mai mare rîu din Moldova este Nistrul. Pe timpuri grecii antici şi romanii cunoşteau acest rîu, numindu-l Tiras. În Evul Mediu de-a lungul lui trecea calea comercială de la Lvov spre Crimea şi Turcia. Cetăţile măreţe, ridicate pe malul drept al rîului s-au păstrat pînă astăzi la Hotin (Ucraina), Soroca, Bender, Belgorod-Dnestrovsk (Ucraina).  

Nistrul îşi ia începutul din Carpaţi la înălţimea de 759 m deasupra nivelului mării din izvoarele de pe panta de nord-vest a dealului Rozluci; 700 km − rîul curge prin Ucraina, iar aproximativ 660 km − prin Moldova. Debitul său anual constituie în medie 10 km³; de 5 ori mai puţin, decît cel al Niprului.  

Nistrul ca şi toate rîurile, care încep în munţi este un rîu capricios. Dacă în Carpaţi cade multă zăpadă, iar primăvara, de obicei la sfîrşitul lui martie, rîul Nistru se revarsă în cursul său inferior. Sînt şi revărsări din cauza ploilor torenţiale, acesta este specificul întregii zone de sud-vest a ţării noastre.

Nivelul apei este cel mai jos în luna septembrie şi în lunile de iarnă. În decembrie rîul, de obicei, îngheaţă, dar numai pentru trei luni, la începutul lunii martie, iar uneori şi la sfîrşit de februarie rîul începe să se dezgheţe, pornirea gheţurilor durează 1-2 săptămîni. Grosimea gheţii este în medie de 15-25 cm, iar o dată la 5-6 ani pornirea gheţurilor nu este în general, în lunile reci ale iernii se formează, însă, blocaje puternice de gheaţă. Revărsările dese şi neaşteptate sute de ani provoacă pagube mari.

Şi iată în anul 1954 lîngă un orăşel nu prea mare − Dubăsari a fost construită o hidrocentrală. Barajul ei nu reglementează scurgerea Nistrului, dar totuşi reţine apa şi acumulează apele sale. Mai sus de baraj a fost creat un lac de acumulare mare, cu adîncimea de 14-18 m. Acum acest lac de acumulare e cel mai mare din republică, suprafaţa sa, cînd nivelul este mediu, constituie 5400 ha. Malurile stîncoase, înalte, în multe locuri cu păduri pitoreşti sînt un loc minunat pentru odihnă, pescuit, turism. 

Pînă la satul Vîhvatinţî, renumit prin săpăturile uneia dintre cele mai vechi aşezări ale omului primitiv, Nistrul curge prin această vale îngustă, cu maluri aproape naturale, de calcar, în multe părţi cu păduri. La sud albia se lărgeşte treptat, iar lîngă oraşele Tiraspol şi Bender atinge 10-20 km lăţime. Înclinarea scurgerii apelor aici este minimă şi rîul formează meandre bruşte cu o formă ciudată, care în multe locuri se unesc între ele.

Malurile rîului sînt abrupte şi pietroase în cursul mijlociu, plate şi deschise în apropierea cursului inferior, ele bucurîndu-ne ochiul cu o permanentă schimbare de peisaj. Sînt deosebit de frumoase meandrele Nistrului, mai ales primăvara, în aprilie, cînd pe maluri ca o panglică mare albă se întind livezile înflorite de măr.  

Apa Nistrului e de o calitate bună: fără miros, plăcută la gust, e şi puţin mineralizată. Pe cursul întregului rîu apa e potabilă, e bună pentru irigare, utilizare industrială.

Nistrul e navigabil pe teritoriul Moldovei, iar călătoria pe rîu e interesantă. Putem vedea straturile geologice, cetăţile vechi, livezile… Pe cursul inferior al Nistrului se află limanul de la Cuciurgan care se uneşte cu el, pe malurile lui e construită hidrocentrala din Moldova.

Nistrul - album foto