Materiale din compartiment: Galeria foto | Galeria video |

Vieru Grigore

Vieru Grigore (14.02.1935, Pererîta, Briceni − 18.01.2009). Poet. A absolvit Şcoala de şapte ani din satul natal. În anul 1950 se înscrie la Şcoala medie din Lipcani. Îşi face studiile la Facultatea de Istorie şi Filologie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” de la Chișinău (1953-1958). Redactor la revistele „Scînteia leninistă” şi „Nistru” (1958-1960). Activează la editurile „Şcoala Sovietică” şi „Cartea Moldovenească” (l960-1963); consultant (secţia poezie) la Uniunea Scriitorilor din Moldova (1963-1969). În anul 1989 este ales deputat în Congresul deputaților poporului din URSS. Debutează editorial în anii studenţiei cu placheta pentru copii „Alarma” (1957), urmată de alte cărţi pentru cei mici: „Muzicuţe” (1958), „Bună ziua, fulgilor” (1961), „Mulţumim pentru pace”, volumul de povestiri „Soarele cel mic”, volumaşul de versuri, povestiri şi cîntece „Făguraşii” (toate trei apărute în 1963), „Făt-Frumos, curcubeul” (1961), „La fereastra cu minuni” (1960), „Trei iezi” (1970), „Numărătoarea” (1971), „Poezii de seama voastră” (1986), „Spune-i soarelui o poezie” (1989), „Hristos nu are nici o vină” (1991), „Albinuţa: cartea preşcolarului” (1994). Volume pentru maturi: „Versuri” (1965), „Numele tău” (1968); „Duminica cuvintelor” (1969), „Versuri” (1971), „Aproape” (1974), „Un verde ne vede” (1976), „Steaua de vineri” (1978), „Fiindcă iubesc” (1980), „Cel care sunt” (1987), „Rădăcina de foc” (1989), „Curăţirea fîntînii” (1993), „Rugăciune pentru mama” (1994), „Văd şi mărturisesc” (1997), „Izbăvirea” (1999), „Strigat-am către Tine” (2002), „Întregul cer” (2002), „Cîntec de leagăn pentru mama” (2003), „Acum şi-n veac” (2004). Versurile sale au fost traduse şi editate în 15 ţări (Franţa, Macedonia, Bulgaria, Rusia, Ucraina, Georgia, Ţările Baltice ş.a.). Diploma de Onoare „H. Ch. Andersen” a Consiliului Internaţional al Cărţii pentru Copii şi Tineret (1988); Premiul Mare pentru literatură al Fundaţiei „Crescent”, Bucureşti (1999); Premiul pentru poezie „Lucian Blaga” (1994); Premiul „Poetul anului” al Editurii „Adrian Păunescu” (1995); Premiul „Cartea de top” la ediţia a XII-a a Salonului de Carte de la Chișinău pentru volumul „Întregul cer” (2003); laureat al mai multor publicaţii din România. A obţinut „Insigna de Onoare” (1967); i s-a oferit titlul de Maestru Emerit al Artei (1985); Scriitor al Poporului din Republica Moldova (1992); a primit „Ordinul Republicii” (1996). În 1990 este ales Membru de Onoare al Academiei Române, iar în 1993 − membru− corespondent activ.

În noaptea de pe 15 spre 16 ianuarie în urma unui accident automobilistic în apropiere de satul Dănceni, raionul Ialoveni de pe traseul Basarabeasca-Chișinău, fiind pasager în automobilul condus de Gheorghe Munteanu, adjunctul directorului Ansamblului naţional academic de dansuri populare „Joc” a fost rănit. În stare gravă G. Vieru a fost transportat la Spitalul Municipal de Urgență de la Chișinău. A murit la spital în noaptea de 18 ianuarie 2009 la orele 1:20. Poliţia rutieră a oraşului Chișinău a comunicat, că cauza accidentului a fost viteza sporită şi oboseala şoferului.

„Grigore Vieru este un mare şi adevărat poet. El transfigurează natura gîndirii în natura naturii. Ne împrimăvărează cu o toamnă de aur. Cartea lui de inimă pulsează şi îmi influenţează versul plin de dor, de curata şi pura limpezire". (Nichita Stănescu)

„Un poet care şi-a asumat greul unui grai, trecîndu-l prin inima sa, încărcat de răbdare, înţelepciune şi nouă frumuseţe, îl întoarce semenilor săi care-şi deschid cu bunătate inima să-l primească, pentru a-şi duce demn mai departe viaţa în spiritul dreptăţii, al iubirii...” (Ioan Alexandru)

Opere:
„Alarma”, Chișinău, 1957;
„Muzicuţe”, Chișinău, 1958;
„Bună ziua, fulgilor”, Chișinău, 1961;
„Mulţumim pentru pace, Soarele cel mic, Făguraşii”, Chișinău, 1963;
„Trei iezi”, Chișinău, 1970;
„Numărătoarea”, Chișinău, 1974;
„Poezii de seama voastră”, Chișinău, 1986;
„Spune-i soarelui o poezie”, Chișinău, 1989;
„Albinuţa: cartea preşcolarului”, Chișinău, 1994;
„Ghicitoare fără sfîrşit”, Chşinău, 2005.

Volume pentru maturi:
„Versuri”, Chișinău, 1965;
„Numele tău”, Chișinău, 1968;
„Duminica cuvintelor”, Chișinău, 1969;
„Versuri”, Chișinău, 1971;
„Aproape”, Chișinău, 1974;
„Un verde ne vede”, Chișinău, 1976;
„Steaua de vineri, Iaşi, 1978;
„Fiindcă iubesc”, Chișinău, 1980;
„Izvorul şi clipa. Versuri”, Bucureşti, 1981;
„Scrieri alese”, Chișinău, 1984;
„Cel care sînt”, Chișinău, 1987;
„Rădăcina de foc”, Bucureşti, 1989;
„Învierea: cîntece sacre”, Chișinău, 1990;
„Hristos nu are nici o vină”, Chișinău, 1991, Bucureşti, 1991;
„Curăţirea fîntînii”, Galaţi, 1993;
„Rugăciune pentru mama”, Craiova, 1994;
„Văd şi mărturisesc”, Chișinău, 1997;
„Izbăvirea”, Galaţi, 1999;
„Lucrarea în cuvînt. Confesiuni. Aforisme”, Craiova, 2001;
„Strigat-am către tine”, Chișinău, 2002;
„Întregul cer”, Chișinău, 2002;
„Cîntec de leagăn pentru mama”, Timişoara, 2003;
„Acum şi-n veac”, Chișinău, 2004.

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Localitățile Republicii Moldova
Statut:
Sat
Prima atestare:
1896
Populația:
1194 locuitori

Hăsnăşenii Noi este un sat şi comună din raionul Drochia. Din componenţa comunei fac parte localităţile Hăsnășenii Noi și Lazo. Localitatea se află la distanța de 29 km de orașul Drochia și la 171 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 1194 persoane. Satul Hăsnăşenii Noi a fost menționat documentar în anul 1896.

Biblioteca
Biblioteca electronică a site-ului www. moldovenii.md conţine cărţi, documente, materiale audio şi video, privind istoria și cultura.