08 aprilie 2013, 12:10 views 73692

Mănăstirea Călărășeuca

Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Călărășeuca este situată în rezervaţia naturală Calaraşovca, la 5-6 km de oraşul Otaci şi include malul drept abrupt al rîului Nistru şi rîpa de la Calaraşovca cu adîncimea de 150 m. Mănăstirea este situata la ieşirea din defileu şi este împrejmuită din 3 părţi de stînci şi pădure. În vîrful uneia dintre stînci de deasupra mănăstirii poate fi văzut schitul-peşteră şi crucea instalată alături de el. Mănăstirea din Călărășeuca este un locaș de maici. Nu se cunoaşte data exactă a întemeierii mănăstirii. Conform legendei, în peştera din preajma locaţiei actualei mănăstiri trăia un călugăr sihastru, care a fondat un schit monahal.  Se presupune că la sfîrşitul secolului XVI – începutul secolului XVII aici a fost ridicată prima biserică din lemn. Catastifele cu numele călugărilor erau ţinute din anul 1648, însă în 1944, în timpul operaţiilor militare au fost distruse.

În anul 1747 Maria Cantacuzino dăruieşte schitului pămînt din votcina sa. În 1780 cu ajutorul lui Marcu Donici din Movilău, care a primit binecuvîntarea Patriarhului Ierusalimului Avraam, a fost ridicată biserica din piatră, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, care a fost sfinţită în 1782. Patriarhul i-a acordat lui Marcu Donici titlul viager de administrator şi stareţ al schitului. Schitul Călărăşeuca a fost subordonat mănăstirii Sf.Sava din Iaşi, care la rîndul ei era închinată mănăstirii Sfîntului Mormînt din Ierusalim.  După moartea lui M.Donici, în 1809, mănăstirea Sf.Sava a trimis ca egumen la Călărăşeuca pe ieromonahul Lazăr, care urma să plătească anual mănăstirii Sf.Sava cîte 100 de lei.

În 1813 schitul a fost transformat în mănăstire şi a trecut în subordinea eparhiei Chişinăului, însă economic a depins un timp de mănăstirea Sf.Sava din Iaşi. În acelaşi  an pămînturile mănăstirii au început a fi arendate, lăsîndu-se doar 300 de desetine pentru necesităţile interne. În anul 1814 Eparhia Chişinăului le-a interzis călugărilor să iasă din mănăstiri fără permisiunea scrisă a egumenului, iar protopopii şi blagocinii urmau să-i oprească pe cei care încălcau dispoziţia. Călugării care nu se supuneau erau trimişi la mănăstirile Cosăuţi şi Călărăşeuca. Cîţiva călugări care îşi ispăşeau pedeapsa la Călărăşeuca au fugit. Ca urmare, la 31 ianuarie 1819, egumenul Lazăr a fost demis, iar locul său a fost luat de egumenul mănăstirii Cosăuți, Onisifor.  

În anul 1853 prin contribuția generalului Nicolai Cerkez și a Elenei Cantacuzino, pe teritoriul mănăstirii a fost ridicată o biserică de lemn. Biserica a fost sfințită în acelși an cu numele Sf.Mitrofan de Voronej. Biserica este refacută în anul 1911 în stil rusesc, din piatră, sub egumenia starețului Ioan.

În anul 1916, în timpul primului război mondial, călugării din Călărășeuca au fost mutați la mănăstirea Dobrușa, iar în locul lor la Călărășeuca sînt aduse călugărițele din orașul polonez Wirow, împreună cu stareța Ambrosia. În 1919 stareță a mănăstirii Călărășeuca devine Taisia, care are grijă de gospodăria mănăstirii care cuprinde 2 biserici, 50 ha de pămînt, 3 ha de viță-de-vie și livadă, 40 ha de pădure, o prisacă. Toate acestea  se află în grija a 120 de surori călugărițe.

În 1940 autoritățile sovietice au alungat toate călugărițele din mănăstire, iar stareța Achilina Popova a fost aruncată noaptea în Nistru. După un timp călugărițele s-au întors, iar numărul lor către 1943 a atins 100 de persoane. În perioada interbelică, mănăstirea cunoaște o înflorire deosebită, aici deschizîndu-se o școală și un atelier de veșminte preoțești.

La 8 iunie 1961 mănăstirea a fost închisă, catapeteasma a fost distrusă, iar icoanele confiscate. În mănăstire a fost deschis un spital pentru bolnavii de tuberculoză, apoi școală pentru copiii cu deficiențe mintale, timp îndelungat mănăstirea a rămas închisă.

La 3 mai 1991 mănăstirea  a fost redeschisă. În toamna anului 1999 a fost terminată restaurarea bisericii Sf.Mitrofan de Voronej. La mănăstire se păstrează o particica din moaștele Sfîntului Mitrofan de Voronej. Apoi a fost demarată restaurarea bisericii Adormirii Maicii Domnului.

 

Mănăstirea Călărășeuca - album foto

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Localitățile Republicii Moldova
Statut:
Sat
Prima atestare:
1925
Populația:
65 locuitori

Caraiman este un sat din cadrul comunei Frasin, raionul Donduşeni. Localitatea se află la distanța de 22 km de orașul Dondușeni și la 215 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 65 de oameni. Satul Caraiman a fost înființat în anul 1925.

Biblioteca
Biblioteca electronică a site-ului www. moldovenii.md conţine cărţi, documente, materiale audio şi video, privind istoria și cultura.