07 aprilie 2011, 17:26 views 20797

Direcţiile strategice şi obiectivele pe termen lung

Soluţionarea problemelor stringente, eventual, în baza formării strategiei naţionale de dezvoltare a Republicii Moldova, care trebuie să conţină obiective clar formulate pe termen îndelungat, mecanisme şi mijloace pentru a le atinge, precum şi indicatori concreţi ai dezvoltării calitativ noi.
Strategia ar trebui să răspundă la întrebarea prin ce mijloace, resurse şi care e ordinea priorităţilor în societatea moldovenească reformată vor fi asigurate stabilitatea evolutivă a dezvoltării sociale şi economice, menţinerea păcii civile şi integrităţii statale, precum şi echilibrul dintre interesele civile şi consensul între diferitele forţe politice.

Strategia de dezvoltare ar trebui să asigure mobilizarea resurselor societăţii moldoveneşti, care ar implica întregul său potenţial pentru realizarea proiectelor de importanţă naţională. De asemenea, este necesar să se formuleze un sistem de priorităţi politice şi juridice, norme şi valori, capabile să direcţioneze procesele de reformare a Republicii Moldova în sfera asigurării suveranităţii sale, restabilirea integrităţii teritoriale şi apărarea intereselor naţionale, tranziţia de la poziţiile de stabilizare din sfera socio-economică la dezvoltarea economică accelerată.

În domeniul de reformare a puterii, obiectivul strategic principal va fi transformarea statului într-un instrument eficient al societăţii. Acest scop va fi realizat prin crearea unui sistem eficient de guvernare bazat pe principiul democraţiei şi responsabilităţii necondiţionate a clasei politice în faţa poporului pentru dezvoltarea ţării, în condiţiile controlului democratic al poporului asupra aparatului administrativ şi funcţionarilor publici.

Anume un stat eficient şi modern, instituţiile puterii sale publice, vor asigura independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, vor crea condiţii pentru dezvoltarea economică şi socială a ţării, pentru prosperarea ştiinţei şi culturii. În condiţiile actuale, cel mai important factor, care determină dezvoltarea evoluţionistă a societăţii este nivelul de stabilitate socială atins şi de capacitatea de a o menţine timp nelimitat. Pentru Republica Moldova, care se află în plin proces de transformare a unui sistem socio-politic în altul, acest factor este deosebit de important şi semnificativ. Acest lucru se datorează faptului, că nivelul actual de inegalitate socială, ineficienţa dezvoltării economice, interesele externe manifestate şi ascunse determină posibilitatea dezvoltării unor contradicții sociale acute.

Pentru asigurarea unei guvernări eficiente trebuie să fie respectate cu stricteţe normele prevăzute în Constituţie, un sistem politic democratic dezvoltat, o concurenţă politică sănătoasă între principalele partide şi mişcări sociale, un nivel mai ridicat al culturii politice şi al activităţii cetăţenilor, eligibilitatea organelor de conducere într-un proces electoral corect şi transparent, separarea puterii legislative, executive şi judiciare, autonomia locală largă, împreună cu o structură bine constituită şi mai ales ierarhică a puterii care funcţionează eficient „ de la primărie pînă la preşedinte”, o participare activă şi angajată a societăţii civile în abordarea şi soluţionarea problemelor de dezvoltare a ţării.

Nu mai puţin importantă pentru societate este eficacitatea şi transparenţa sistemului puterii de stat, debirocratizat şi purificat de corupţie, care prestează servicii publice de calitate întregii societăţi şi cetăţenilor, în mod particular, activităţile sale fiind orientate spre realizarea obiectivelor strategice trasate de către societate.

Un sistem judiciar independent şi eficient, subordonat oamenilor, va permite cetăţenilor ţării, asociaţiilor obşteşti, agenţilor economici, populaţiei în general să poată hotărî întrebările conflictuale din toate sferele vieţii publice, inclusiv şi relaţiile cu statul, cu cheltuieli minime şi în strictă conformitate cu legea.

Trebuie supuse unei reformări radicale instituţiile securităţii naţionale şi sistemului judiciar, care să funcţioneze în condiţiile unui control democratic eficient, cu competenţe clar definite, într-un cadru exclusiv legal, iar prioritatea primordială a acestor organizaţii ar trebui să fie protecţia persoanei de atentatele criminale.

În domeniul modernizării economiei direcţia strategică constă în dezvoltarea cu succes a ţării, prin crearea unui sistem economic extrem de competitiv, bazat pe principiul libertăţii economice a omului, iniţiativa sa antreprenorială şi participarea eficientă a statului la stimularea activităţii economice, care contribuie la autorealizarea cetăţenilor, la creşterea veniturilor cetăţenilor şi la reducerea sărăciei.

Cu toate acestea, la etapa actuală metodele etatiste de guvernare şi regimul unei democraţii gestionate, slăbirea maximă a elitei opoziţiei şi lipsirea sa de posibilitatea de a concura cu elita de la guvernare, nu duc la modernizarea progresistă profundă necesară pentru dezvoltarea ţării şi păstrează multe dintre dezechilibrele şi punctele slabe ale sistemului socio-economic care a apărut în anii 1990 (structură lipsită de transparenţă a distribuirii bunurilor şi a resurselor naţionale, corupţia din organele puterii de stat, nivelul scăzut de trai al întregii populaţii, nivelul scăzut al salarizării angajaţilor din administraţia publică, educaţie şi sănătate ş. m. a.). Creşterea economică în ţară este nesemnificativă şi în mare parte se bazează pe retribuţiile băneşti trimise de către cetăţenii, care lucrează în străinătate.

Scopul principal al modernizării economice este eradicarea sărăciei, pentru depăşirea, într-o perioadă istorică scurtă, a decalajului de dezvoltare economică dintre Republica Moldova şi ţările europene. Creşterea calitativă a eficienţei economiei moldoveneşti va permite transformarea Republicii Moldova dintr-o ţară exportatoare a forţei de muncă şi importatoare a diverselor mărfuri, energiei şi materiei prime, dar şi de capital într-o ţara exportatoare de bunuri şi servicii cu valoare adăugată ridicată. Asigurarea stabilităţii pieţelor externe prin garantarea exportului mărfurilor moldoveneşti tradiţionale şi atingerea echilibrului între import şi export ar trebui să devină, de asemenea, un obiectiv strategic pe termen lung.

Atingerea obiectivelor strategice menţionate, este posibilă în condiţiile unei munci eficiente de creare a unui climat favorabil pentru activitatea antreprenorială şi investiţională a cetăţenilor şi agenţilor economici prin asigurarea securităţii drepturilor de proprietate, condiţiilor egale de concurenţă, eliminarea barierelor administrative din calea businessului, circuitului forţei de muncă şi a capitalului, unei politici monetare şi fiscale responsabile.

Atingerea acestor obiective este imposibilă fără participarea activă a statului şi fără elaborarea programelor de dezvoltare economică, care includ şi dezvoltarea structurală şi teritorială a economiei, dar şi creşterea considerabilă a eficacităţii sistemului de finanţare al programelor de dezvoltare.

 Eforturile deosebite ale statului şi cercurilor de afaceri ale ţării vor fi direcţionate spre formarea instituţiilor economice moderne, care vor contribui la dezvoltarea sistemului de finanţare al afacerilor şi la stimularea activităţii antreprenoriale, dar şi motivaţia de a lucra a cetăţenilor, un climat investiţional şi antreprenorial favorabil, asigurarea unui nivel ridicat de libertate economică.

Elaborarea, cu participarea activă a statului şi a societăţii civile de origine moldovenească, a programelor de stat de dezvoltare economică, cu accent pe direcţia ecologică, atragerea businessului particular pentru realizarea lor, stimularea businessului din provincie, încurajîndu-se producerea şi circulaţia internă a mărfurilor din materia primă şi materiale naturale, dezvoltarea marilor instituţii financiare cu capital naţional şi un sistem de finanţare al economiei, acestea sînt, în general, verigile-cheie ale strategiei de creştere economică.

Pentru crearea unui climat favorabil strategia de dezvoltare va marca modalităţi concrete de asigurare a stabilităţii macroeconomice (buget, balanţa de plăţi, datoriile publice, cantitatea masei monetare, protecţia de dezastrele economiei mondiale, principiile de circulaţie ale monedei naţionale), stabilitatea politică ca factor de previzibilitate în afaceri, competenţa în ce priveşte problemele dezvoltării economice a autorităţilor centrale şi locale, dezvoltarea concurenţei, nivelul conflictului de interese în structurile lor, nivelul cadrului legal şi cel al ordinii publice. Nu mai puţin importante sînt deschiderea, securitatea şi siguranţa drepturilor de proprietate, nivelul de monopolizare al pieţelor, nivelul de dezvoltare al infrastructurii, calitatea forţei de muncă.

În domeniul politicii sociale obiectivul strategic este crearea instituţiilor guvernamentale eficiente, atît publice cît şi private, pentru a dezvolta capitalul uman: sisteme de educaţie şi sănătate de nivel mondial, bazate, însă, pe experienţa istorică a strămoşilor şi înţelegerea proprie a tendinţelor de dezvoltare în aceste domenii, a culturii şi sportului, care să păstreze şi să sporească capacităţile potenţialului uman al Republicii Moldova, sistemul sprijinului social, care ar oferi asistenţă eficientă grupurilor vulnerabile ale populaţiei, fără să încurajeze, în acelaşi timp, întreţinerea persoanelor de către cineva.
Reorganizarea sistemului de dezvoltare socială trebuie să vizeze atingerea următoarelor obiective strategice:

În primul rînd, să asigure maximizarea protecţiei efective a grupurilor social-vulnerabile ale societăţii, a cetăţenilor care nu au capacitatea să soluţioneze de sine stătător problemele sociale şi în mod obiectiv au nevoie de sprijin guvernamental.

În al doilea rînd, trecerea la politica bazată pe modelul „statului subvenţional”, care asigură o redistribuire a cheltuielilor sociale în favoarea celor mai vulnerabile pături ale populaţiei şi în acelaşi timp să reducă transferurile sociale oferite familiilor asigurate material.

 În al treilea rînd, asigurarea accesului cît mai larg la bunurile sociale de bază, care includ, întîi de toate, oferirea serviciilor în domeniul sănătăţii şi învăţămîntul general.

În al patrulea rînd, crearea unor astfel de condiţii economice pentru populaţia aptă de muncă, care ar permite cetăţenilor să-şi asigure un nivel mai înalt al consumului social din contul propriilor venituri, inclusiv servicii mai bune în domeniul învăţămîntului şi al sănătăţii, un nivel decent al vieţii la o vîrstă înaintată.

În al cincilea rînd, constituirea instituţiilor în domeniile social şi al culturii care ar asigura mobilizarea totală a mijloacelor populaţiei şi ale agenţilor economici, utilizarea eficientă a acestora, iar pe această bază – asigurarea calităţii înalte şi a posibilităţilor vaste de alegere pentru populaţie a bunurilor publice şi serviciilor sociale oferite.

Programul reformelor sociale va oferi reperele, care vor permite construirea politicii sociale, reieşind din resursele reale ale statului, dar şi din oportunităţi. Numai în acest caz, o politică socială activă, nu va avea rolul de stabilire a limitelor, ci unul de catalizator al creşterii economice. În acelaşi timp, statul nu va slăbi eforturile îndreptate spre asigurarea asistenţei sociale, dar şi prestarea serviciilor din domeniul sănătăţii şi învăţămîntului, acelei părţi a populaţiei, care fără ajutor din partea statului ar fi lipsită de acces la beneficiile sociale de bază.

În domeniul învăţămîntului, ştiinţei şi culturii obiectivul strategic principal este formarea unei personalităţi cu o moralitate înaltă, armonioasă, social adaptată, responsabilă şi activă, care ar sta la baza dezvoltării eficiente a societăţii. Nu mai puţin important şi pe termen lung este obiectivul încetăţenirii valorilor morale, păstrarea identităţii, patrimoniului istoric şi cultural, sporirea valorilor noastre naţionale, crearea condiţiilor de pace şi a concordiei civile, consolidarea şi armonizarea relaţiilor interetnice în societate.

Progresul socio-economic în Moldova este imposibil fără dezvoltarea şi avansarea prioritară a învăţămîntului, ştiinţei şi culturii.

Educaţia joacă cel mai important rol în devenirea personalităţii, creşterea economică a ţării şi întărirea relaţiilor sociale în cadrul societăţii. Existenţa în ţară a unui învăţămînt de calitate la toate nivelele oferă oportunitatea de a educa elita naţiunii, altoind acestor oameni patriotismul şi dragostea faţă de ţara sa, reducerea migraţiei celor mai strălucite minţi pentru a introduce un element suplimentar de stabilitate în societate şi a oferi încredere oamenilor într-un viitor la ei acasă.

Anume din acest motiv obiectivul strategic al acestui domeniu este – sprijinul oferit învăţămîntului − unul dintre drepturile fundamentale ale omului, ridicarea calităţii învăţămîntului prin diversificarea conţinutului său şi a metodelor; atragerea în sistemul de învăţămînt a celor mai talentaţi, pregătiţi profesional oameni, care au principii morale sănătoase, crearea sistemului de evaluare a nivelului cunoştinţelor elevilor şi studenţilor, care ar exclude abordarea subiectivă, ar promova inovaţiile, dar şi schimbul de experienţă progresist şi al dialogului, referitor la problemele politicilor din domeniul învăţămîntului.

Sistemul de educaţie şi de instruire al tinerei generaţii trebuie să se bazeze pe valori morale, etice, elaborate de civilizaţia umană, formînd, în acelaşi, timp sentimentul de patriotism şi mîndria naţională a cetăţeanului Republicii Moldova.

Problemele critice ale învăţămîntului − calitatea şi importanţa sa, calificarea personalului didactic; programele de studiu, cursuri, evaluarea obiectivă a cunoştinţelor, accesul egal, libertatea de alegere, angajarea, eficienţa şi finanţarea, nu ţin numai de educaţie, ele depind de calitatea guvernării şi a situaţiei social-economice concrete. În acest context, optimizarea sistemului de învăţămînt ar trebui să devină una dintre priorităţile principale ale strategiei naţionale de dezvoltare a Republicii Moldova.

Dezvoltarea ştiinţei ar trebui să fie axată, în primul rînd, pe elaborarea recomandărilor pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a habitatului uman, restaurarea fondului de seminţe ale culturilor cerealiere, leguminoase, legumelor şi răsadului de plante ecologic pure, folosite de către om în calitate de hrană, să studieze legăturile dintre activităţile umane şi fenomenele naturale inclusiv şi a dezastrelor naturale, efectele nocive asupra sănătăţii omului şi mediului a mărfurilor moderne de consum şi a produselor alimentare, crearea unor producţii moderne în baza tehnologiilor înalte, dar mai ales pe „economia cunoaşterii”, care ar fabrica produse competitive şi ecologic pure.

Ecologizarea producţiei industriale, introducerea tehnologiilor ecologice (fără deşeuri), aplicarea sistemelor moderne de înaltă performanţă de purificare a apei şi aerului, reciclarea deşeurilor de producţie vor fi sarcini prioritare ale instituţiilor ştiinţifice de cercetare.

Sarcina cea mai importantă a dezvoltării ştiinţei ar trebui să devină utilizarea eficientă a fondurilor alocate pentru dezvoltarea sa, aplicarea metodei proiectelor pentru finanţarea ştiinţei, introducerea sistemului de monitorizare a rezultatelor planificate. În acest caz, ar trebui să fie luat în consideraţie faptul, că obiectivul principal, nu mai puţin important decît ştiinţa în sine, este crearea sistemului ştiinţific de formulare a obiectivelor ştiinţifice. De trasarea corectă a obiectivelor depinde în mare parte la etapa actuală, eficacitatea rezultatului. Iar formularea obiectivelor trebuie să fie făcută în afara instituţiilor ştiinţifice, pentru care este oportun să se formeze o subdiviziune specială în componenţa Guvernului.

Trebuie să crească rolul ştiinţei, ca fundament la luarea deciziilor de perspectivă, dar şi la stabilirea strategiilor politice corecte pentru dezvoltarea stabilă a ţării.

Statul trebuie să contribuie la dezvoltarea ştiinţelor fundamentale şi aplicate, ştiinţelor naturii şi tehnologice, în primul rînd, în domeniile în care Moldova are posibilitatea să concureze cu succes cu realizările din străinătate. În domeniul ştiinţelor umanitare şi sociale, va contribui la progresul de cunoaştere, cercetare şi organizare a cooperării intelectuale, impulsionînd astfel transformările sociale, bazate pe respectarea idealurilor dreptăţii, libertăţii şi demnităţii umane.

Actualitatea existenţei unei strategii de dezvoltare a Republicii Moldova
* Obiectivele de bază ale dezvoltării Moldovei în procesul civilizaţional contemporan 

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Localitățile Republicii Moldova
Statut:
Sat
Prima atestare:
1736
Populația:
1075 locuitori

Plopi este un sat şi comună din Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stînga Nistrului, Republica Moldova. Plopi este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Localitatea se află la distanța de 35 km de orașul Rîbnița și la 132 km de Chișinău. Populaţia satului Plopi alcătuia 1075 de oameni în anul 2012. Satul Plopi a fost menționat documentar în anul 1736.

Biblioteca
Biblioteca electronică a site-ului www. moldovenii.md conţine cărţi, documente, materiale audio şi video, privind istoria și cultura.