Materiale din compartiment: Galeria foto | Galeria video |

Dînga Valentin

Valentin Dînga – compozitor, pianist, aranjor.

Născut la 20 iulie 1951 în satul Mîndrești, raionul Teleneşti, Republica Moldova.

A îndrăgit muzica de mic copil, hotîrînd să-şi lege destinul cu muzica Valentin Dînga învaţă la școala muzicală de zece ani, unde la unul din concerte talentatul băiat a fost observat de către conducătorul artistic al popularului Ansamblu Vocal-instrumental „Noroc", Mihai Dolgan, care 10 ani mai tîrziu îl va invita pe Valentine Dînga să lucreze în formaţia sa, cu care va pleca în turnee, dar nu mult timp, căci urma ca ansamblul să fie desființat. Colectivul a mai existat ca Ansamblu „Noroc" la Filarmonica de la Tambov și la cea din Cerkasî deja cu denumirea „Despre ce cîntă chitarele", avîndu-l în calitate de director artistic tot pe Mihai Dolgan. Lui Ion Suruceanu i s-a propus să treacă la Ansamblul „Bucuria", care, în 1974 urma să fie condus de Valentin Dînga. Iar înainte de a deveni director artistic al Ansamblului Vocal-instrumental „Bucuria", în anii 1970-1973 el împreună cu cîntărețul Ștefan Petrache au devenit membri ai Ansamblului Vocal de la Leningrad „Poiuşcie ghitarî". Apoi V. Dînga lucrează instrumentist la clape la Leningrad împreună cu Edita Pieha, în cadrul cunoscutului deja pe toată țara Ansamblu „Drujba" (avea doar 19 ani). În această perioadă au apărut primele cîntece semnate de el: „Zamok na peske" (Castelul pe nisip), „Osenii peizaj"(Peisajul de toamnă), „Mî rasstalisi" (Ne-am despărțit).

În cadrul Orchestrei de jazz „Bucuria" Valentin Dînga a colaborat în afară de Ion Suruceanu cu cunoscutul compozitor Petru Teodorovici. De asemenea, în 1974, compozitorul a debutat în cinematografie, compunînd melodia pentru filmul documentar „Oraşul meu ‒ Chişinău".

Pe parcursul anilor 1982-1987 V. Dînga este student la Institutul de Stat al Artelor „G. Musicescu".

Valentin Dinga este autorul coloanei sonore a unei serii întregi de filme documentare, artistice şi de animație, printre acestea se numără filmele: „Haiducul" (1985), „Cine va intra în ultimul vagon" (1986), „Ruxanda" (1987) etc.

Valentin Dînga are înscrise în palmaresul său o mulțime de melodii care se bucură de popularitate: „Chemarea casei părinteşti", „Bună seara, Delfine", „Blues pe mare" în interpretarea lui Ştefan Petrache; „Un om ciudat" în interpretarea lui Ion Suruceanu; „Cel mai frumos Pămînt din Lume" în interpretarea Anastasiei Lazariuc, «Floarea-soarelui» în interpretarea Tatianei Bolandău, „Ritmuri de Jazz", cîntată de Natalia Barbu, precum şi lucrările sale instrumentale, compuse în cicluri: „Anotimpurile", „Adio, Odesa", „Diligenţa", „Malul".

Valentin Dinga este autorul aranjamentului muzical al imnului Republicii Moldova (după poezia „Limba noastră" de Alexei Mateevici pe muzica lui Alexandru Cristea). A fost membru al Uniunii Cineaștilor și al Uniunii Compozitorilor din Republica Moldova.

Pe parcursul îndelungatei sale cariere creatoare dînsul a făcut parte nu o dată din componenţa juriului concursurilor naționale și internaționale de muzică, în special, acordînd atenție competiţiilor de creaţie pentru copii precum: Festivalului-concurs Internaţional Vocal pentru Copii cu Dizabilități „Golden Apple", Festivalului-concurs al Tinerilor Interpreți „Delfiada", „Steaua Chișinăului", dar și etapelor de calificare pentru „Eurovision".

În ultimii ani, prietenii l-au convins pe V. Dînga să înceapă el însuși „să cînte". Dînsul a lucrat asupra pieselor prietenului său Vasile Cazacu, una dintre ultimele sale piese fiind „Mama", dar şi asupra mai multor piese instrumentale.

Valentin Dinga a avut planuri de anvergură, şi-a dorit să scrie o simfonie în stilul jazz-ului modern, ceva asemănător cu piesa lui pentru saxofon și orchestră, doar că boala îndelungată l-a răpit prematur de printre noi.

Titluri și premii:

  • Laureat al Festivalului Republican de Film „Cocostîrcul de argint"‒ „Cea mai originală muzică pentru film documentar" pentru filmele: „Fîntînarii" și „Moldova ‒ casa părintească", 1984
  • Titlul de Maestru în Arte a Republicii Moldova, 1991.
  • Artist al Poporului din Republica Moldova, 2010.

A murit la 27 februarie 2014, la Chișinău, răpus de o boală îndelungată.

Filmografia:

Filme documentare:

„Oraşul meu ‒ Chişinău", „Telefilm-Chişinău", 1974,

„Moldova ‒ casa părintească", 1983,

„Fîntînarii", 1983,

„Crama republicii", 1984,

„Monolog despre viaţă", 1987,

Filme artistice:

„Pregătirea de examene", 1978,

„Casa pentru Dionis", „Telefilm-Chişinău", 1980,

„Bătrînul şi calul", 1980, scurtmetraj,

„Adolescenţa", 1981,

„Un autobuz singuratic în ploaie", 1986,

„Cine va intra în ultimul vagon", 1986,

„Cursa", 1989.

Filme de animaţie:

„Haiducul", 1985,

„Lady's şi gentlemanii", 1986,

„Ruxanda", 1987,

„Fumul", 1988,

„Sub semnul întrebării", 1988,

„Toate culorile", 1989,

„Ploaia", 1990.

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Localitățile Republicii Moldova
Statut:
Sat
Prima atestare:
1847
Populația:
1393 locuitori

Seliştea Nouă este un sat din cadrul comunei Tuzara, raionul Călăraşi. Localitatea se află la distanța de 2 km de orașul Călărași și la 55 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1393 de oameni. Satul Seliștea Nouă a fost menționat documentar în anul 1847.

Biblioteca
Biblioteca electronică a site-ului www. moldovenii.md conţine cărţi, documente, materiale audio şi video, privind istoria și cultura.