string(7) "library" string(8) "document"
1639
1646
1457
1574
1466
1410
1711
940
1822
82
1475
1385
80

Zidarul meşter

Un zidar din cei care-i place să facă lucrul mai mult de isprăveală, fără a se gîndi la trăinicia lui, se tocmeşte într-un rînd la un gospodar ca să-i lucreze un coş de cărămidă (hogeag) la casă.

Da omul se vede că-i cam cunoştea năravul zidarului; de aceea, cînd terminară tocmeala, îi mai atrase odată atenţiunea:

— Vezi să-mi faci lucru bun, meştere, că-ţi plătesc cinstit, după tocmeală, îndată ce isprăveşti !

— Despre asta n-avea nici o grijă, creştine, că-mi cunosc eu meseria, răspunse zidarul.

Şi, fără multă zăbavă, se apucă de treabă. Cărămidă ia, trînteşte, cu mistria dă-i, suceşte, şi hogeagul îl porneşte. Cu gîndul ca să isprăvească treaba mai repede, pentru ca să-şi primească plata, zidarul nostru nici nu mai îndreaptă cărămida la ţănchi, după cum trebuia. Ba pe cîte una uita s-o mai deie şi prin bruftuiala de nisip, şi la încheietură fără legătură îi dă mereu zor înainte. Cu izbeală şi suceală, în sfîrşit, termină hogeagul. Dar cînd se uită meşterul la el, vede că... de bine ce era lucrat, se prăbuşise într-o parte, gata să se prăvale.

Dacă văzu una ca asta, se întoarse repede şi-l propti cu spatele, strigînd de zor pe stăpîn:

— Hei, creştine, hai de-ţi vezi hogeagul gata !

Omul veni în curînd să-i vadă isprava, mirat şi el de silinţa zidarului.

— Gata, meştere ?

— Gata, precum vezi ! Acum trebuie să-mi plăteşti.

— Bine, dă-te jos şi vino să-ţi plătesc !

Cum nu s-ar fi dat zidarul jos la parale, dar ştia că după el porneşte şi hogeagul.

— Nu, nu vreau ! Aici am lucrat, aici să-mi plăteşti !

— Da bine, meştere, mă ştii pe mine om de bucluc, ca să nu-ţi plătesc ? De ce să mă mai urc eu sus la tine degeaba, cînd şi tu trebuie să te dai jos, că doar n-ai fi avînd de gînd să dormi acolo. Şi apoi, ce mai la deal, la vale, aici jos ne-am tocmit, iar nu acolo !

— Aşa ? Dacă nu vrei, răspunse zidarul, supărat, eu l-am lucrat, eu îl dărîm. Păzea !

Şi ridicîndu-şi în grabă spatele, pînă să mai răspundă gospodarul ceva, hogeagul se şi prăvăli devale, năruindu-se cu totul.

Dacă a mai făcut din nou un alt hogeag, asta nu pot şti, dar ştiu că plată pentru acesta n-a mai luat.