string(7) "library" string(8) "document"
1401
1639
1711
1832
1410
1504
940
1307
1812
1475
1200
1822
1466

Consacrat memoriei de leufca

născută Bianca Milesi, moartă în Paris, la 1849

Doamno, ce întru mărire, în aurora vieţei tale,
De frumseţe-ncântătoare şi de graţii erai plină,
Defăimând deşert onorul cărui gloatele se-nchină,
Ţ-ai ales pentru urmare a virtuţei greua cale.

Dănuitul al tău suflet de-nsuşimile morale
A sacrat doritei patrii sânte-altare de lumină,
Ca prin fapte strălucinde, preste ţara cea latină
Să răsară de nou timpul a triumfurilor sale.

Acea rază nemurindă, pentru glorie creată,
Ce lucit-au preste mine încă-n timpul de giunie,
Aleu, s-a înturnat iară la-obârşia-i necurmată.

Dar în miezul a durerei ce-mi rămâne-n suflet vie,
Cea scânteie care-aprins-ai nu s-a stânge niceodată
Şi-a trăi cu tine-unită în a ceriului tărie!