string(7) "library" string(8) "document"
1812
1401
1775
1410
1646
514
1359
1504
1475
1385
1639
1310
940

Paingul şi bondarul

Talentele în lume ce nu aduc folos
Sunt foarte de prisos.

La negustor de pânză, paingul în dugheană,
Văzând cum muşteriii la cumpărat se-ndeamnă,

Au zis în gândul său:
"Eu cu talentul meu
Pot face o cercare
Mai mult izbânditoare
Decât un negustor

Ce cumpără şi vinde product străin cu spor.
De mâine dimineaţă deschid o magazie

De-o nouă pânzărie,
De care omul încă pe lume n-au ţesut".

Aşa au zis paingul, aşa au şi făcut;
Şi-n colţ, la o fereastră, şi-au săvârşit lucrarea;

Dar peste aşteptare,
Cu mătura, băiatul a doua zi l-au tras
Afară din dugheană

Şi truda-i au rămas
Fără luare-n seamă.

Atunci mâhnit, paingul se-ntoarce la bondar
Şi-i zice: "Vezi cum omul jaluz dispreţuieşte

Orice talente mari?
Tu înţelegi mai bine: te rog dar hotărăşte,
Ce pânză-i mai subţire?"

— A ta, nu-i îndoială! bondarul au răspuns,
Dar nu e de ajuns
Această însuşire;

Căci pânza e menită să-mbrace, să-ncălzească,
Ca să se preţuiască!