Imprimare
Mănăstirea Hirova
Mănăstirea Hirova, cu hramul "Sf. Cuv. Simeon Stîlpnicul" este situată pe teritoriul satului Neculăieuca, la o distanţă de 60 km de oraşul Chișinău. Mănăstirea a fost întemeiată ca mănăstire de călugăriţe în anul 1805, de mitropolitul Moldovei Veniamin Costache, pe locul unui schit de călugări părăsit, ce ar fi ars în 1803. Aici sosesc călugărițe de la schitul Hîrtop, care construiesc o biserică de lemn cu hramul Marelui Ierarh Nicolae. În 1836 în locul bisericii de lemn a fost zidită actuala biserică (de vară) din piatră. Printre ctitorii ei se număra și monahia Pelaghia, sora Mitropolitului Moldovei Gavriil Callimachi. Aceasta se află înmormîntată în pridvorul bisericii. În 1865 cu sprijinul lui Ioan Botezat a fost zidită şi biserica de iarnă, care astăzi nu funcţionează, aşteptînd să fie restaurată.
Mănăstirea a fost închisă de autorități în 1959, iar toate proprietăţile sale au fost confiscate. Maicilor li s-a propus să plece. Ele însă au rămas în căsuţele lor şi au început să lucreze în colhozul local, cîştigîndu-şi existenţa. Biserica de vara a devenit depozit, iar în cea de iarnă a fost deschis un Spital pentru copii cu devieri, iar apoi clădirea a fost folosită în scopuri gospodăreşti. Doar în anul 1990, mănăstirea a fost redeschisă, însă nu a primit vreun ajutor substanţial.
Mănăstirea Hirova a fost cîndva un locaș mare, frumos şi bogat din Moldova. În perioada interbelică mănăstirea număra aproape 200 de călugăriţe. Mănăstirea Hirova se află la doar 5 km depărtare de mănăstirea Curchi, o mănăstire recent restaurată.
În jurul mănăstirii, la marginea satului se află casele-chilii vechi, acoperite cu stuf şi paie, iar în ele locuiesc puţinele maici, cele mai multe dintre ele trecute de 80 de ani. Trăiesc în sărăcie, fiind ajutate în măsura posibilităţilor doar de către săteni. Din fericire, în anii '80 ai secolului al XX-lea, aici s-a filmat un film şi cu susţinerea financiară a studioului a fost renovată biserica de vară, cea de iarnă, însă, aşa şi nu a fost restaurată, stă închisă şi astăzi.