[în sus]Populația

La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 2986 de oameni, dintre care  47.25% - bărbaţi și 52.75% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului arăta astfel: 98.69 % - moldoveni, 0.84 % - ucraineni, 0.33 % - ruşi, 0.03 % - găgăuzi, 0.03 % - bulgari, 0.07 %  - alte etnii.

În comuna Cobîlea au fost înregistrate 1177 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.5 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Satul Cobîlea este atestat documentar la 18 februarie 1456, cînd voievodul Petru Aron l-a dăruit lui Ioil protopop al Iașilor și fiului său Giurgiu grămătic. Apoi satul a ajuns în stăpînirea Fetcăi Spineanu, care l-a vîndut la 15 aprilie 1482 rudei sale, Cozma ușar. În 1529 Petru Rareș dăruia acest sat lui Pavel Scripcă brănișter. În a doua jumătate a secolului satul este stăpînit de Ion Moghilă logofăt,iar apoi de urmașii săi. În 1620, după îndelungate procese de judecată Cobîlia ajunge în posesia lui Ionașco Paicul pîrcălab.

Între anii 1629 – 1650 Cobîlea a trecut prin vînzre de la strănepoții Cozmei la Dumitrașco Ștefan și apoi la Gorgan. Proprietatea este des tulburată prin dese procese la divan de călugării de la mănăstirea Pantocrator. Apoi trece prin zester de la Gorgan la ginerele său, Gheorghe Catargiu paharnicul.

De la 1650 la 1914 Cobîlea a stat neîntrerupt în stăpînirea neamului Catargi, avînd următorii stăpîni: Gh.Catargi vornic – 1680; Apostol Catargi postelnic – 1710; Pătrașco Catargi pitar – 1750; Ion Catargi stolnic – 1770; Petrache Catargi paharnic – 1800; GH. Catargi – 1860; Ion Catargi – 1896.

[în sus]Monumente istorice

Satul are 2 biserici. Una din ele este identificată cu cele mai vechi monumente ale culturii religioase din Republica Moldova, care împreună cu Stejarul lui Ștefan cel Mare cu vîrsta de 750-800 de ani, formează un ansamblu de obiecte cultural-geografice de interes internațional.  Conform tradiției, după o victorie a marelui voievod  asupra hoardelor tătare, el a ridicat la Cobîlea o biserică de lemn, lîngă un stejar din marginea satului. Stejarul lui Ștefan cel Mare sub care, conform legendei, s-ar fi odihnit domnitorul, este un monument ocrotit de stat.

Biserica de piatră de la Cobîlea reprezintă un monument de arhitectură de excepție, ctitorită între anii  (1806 - 1812), de Nicolae Catargiu. Clopotnița  bisericii, separată de edificiul central e un fel de arc de triumf, o intrare în curtea bisericii, fiind inspirată de Porțile Sfinte din Chișinău. De asemenea, în curtea bisericii se află și bustul lui Ștefan cel Mare și Sfînt, unul dintre cele mai reușite din Republica Moldova.

Satul Cobîlea este renumit prin perseverența cu care oamenii de aici păstrează amintirea popasului lui Ștefan cel Mare în localitatea lor, organizînd festivaluri de comemorare a acestei personalități ilustre din istoria Moldovei, cel mai important fiind Festivalul Folcloric "La Umbra Stejarului".

Banca Națională a Moldovei a emis o monedă comemorativă, unde în cerc liniar interior apare stejarul secular de la Cobîlea și inscripţia STEJARUL LUI ŞTEFAN CEL MARE. Piesa a fost bătută la Monetăria Cehiei întrun tiraj de 500 de monede. Ea face parte din seria Monumentele Moldovei, alături de piesele de 50 de lei din 2009 cu arcul geodezic Struve şi din 2010 cu rezervaţia cultural-naturală Orheiul Vechi.

[în sus]Resurse naturale

Satul Cobîlia este amplasat în Cîmpia Sorocii, situat pe un teritoriu deluros, puternic fragmentat de o rețea deasă de văi și vîlcele adînci, cu păduri de fag, stejar și carpen. Satul este traversat de un rîuleț, pe alocuri foarte îngust. În zonă sînt cîteva lacuri. Numeroasele dealuri au formă de cupole. Solul este principala bogăție naturală a satului. Aici se întîlnesc mai multe tipuri soluri, dominante fiind cernoziomurile (ocupă mai mult de 75% din suprafață).

Flora este prezentată de circa 5000 specii, dintre care 1900 specii de plante superioare și 3500 specii de plante inferioare. După compoziția floristică cele mai bogate sînt ecosistemele forestiere (peste 800 specii), de stepă (peste 600 specii), de luncă (circa 600 specii), petrofite (circa 200) și palustre (cca 100 specii). În pădurile de foioase predomină speciile de stejar și carpen. Vegetația de stepă s-a păstrat doar pe alocuri în formă de terenuri aparte și fragmente de asociații vegetale de stepă.