[în sus]Istoria localităţii

Prima menţiune documentară a satului Cinişeuţi datează din 5 februarie 1495, cînd nepoţii lui Sima Rugină vindeau părţi din sat lui Toader, pisarul domnesc. În 1668 domnitorul Alexandru Iliaş întărea părţi din moşia Cinişeuţi lui Toderaşco Jora.

La începutul secolului al XIX-lea satul era în proprietatea căminarului Andoni Ziloti şi avea 151 de gospodării ţărăneşti. Către 1814 populaţia satului constituia 943 de locuitori. În 1825 la Cinişeuţi a fost sfinţită biserica de piatră, ctitorită de Matei Ziloti.

Din vechime locuitorii satului au practicat olăritul, fiind vestiţi pentru obiectele de ceramică confecționate. În anul 1880 la şcoala din Cinişeuţi (care activa din 1861) a fost deschisă o clasă specială unde elevii erau deprinşi cu meşteşugul olăritului. În anul 1894 numai în judeţul Orhei erau 9 centre de produs ceramică în satele Cinişeuţi, Iurceni, Văşcăuţi, Mîndra, Frumoasa, Hogineşti, Păuleşti ş.a. Numai în Cinişeuţi cu olăritul se ocupau 184 familii, circa 600 oameni. În tot judeţul Orhei vasele de ceramică se ardeau în 237 cuptoare de ars ceramică. Meşteşugarii olari realizau mărfurile pe tot teritoriul ţării, deseori schimbînd vasele pe produse agricole.

În 1905 la Cinişeuţi a fost deschisă fabrica de cărămidă, fiind folosită experienţa şi priceperea meşterilor din localitate. Totodată practicarea olăritului necesita un effort considerabil, căci lutul era adus la Cinişeuţi cu carele din satul Gordineşti, impozitul pentru cuptoarele de ars ceramica era mare. În repetate rînduri meşteşugarii s-au adresat administraţiei ruse cu rugămintea de a micşora impozitul pe cuptoarele de ars de la 4 ruble la 1 rublă, însă au fost ignoraţi.

Cu timpul satul creşte, înregistrînd către 1897 o populație de 3 127 de locuitori. La începutul secolului XX satul Cinişeuţi număra 480 de gospodării, o biserică din piatră, spital, şcoală primără, moară, aici are loc săptămînal un mare iarmaroc de vite.

Către anul 1930 la Cinişeuţi funcţionau 5 mori de vînt şi o moară cu aburi, cooperative de consum şi agricole, o bancă populară, 4 şcoli primare, poşta cu 18 cai, spitalul rural, telegraful, 9 cîrciumi, zeci de prăvălii şi ateliere ale meseriaşilor.

În perioada sovietică satul Cinişeuţi este sediul gospodăriei collective „Sverdlov” specializată în creşterea animalelor, cultivarea culturilor tehnice, cerealelor, pomicultură şi legumicultură. Aici era amplasat punctul de vinificaţie, puncte de colectare a fructelor şi tutunului.

La Cinişeuţi se află un centru artizanal de ceramică.

[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 2734 de oameni, dintre care 48.21% - bărbaţi şi 51.79% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului este următoarea: 73.30% - moldoveni, 24.18% - ucraineni, 1.83% - ruşi, 0.07% - găgăuzi, 0.11% - bulgari, 0.04% - evrei, 0.04% - polonezi, 0.29% - ţigani, 0.15% - alte etnii.

În satul Cinişeuţi au fost înregistrate 1033 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.7 persoane. Satul Cinişeuţi este cel mai mare ca număr al populației din raionul Rezina.