Bătălia din Pocuţia (anii 1490 și 1491)
Atacurile asupra ţinutului Pocuţia (ţinutul dintre rîurile Prut şi Ceremuş), întreprinse în anii 1490 și 1491 de domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, împotriva Poloniei, pentru recuperarea Pocuţiei.
După moartea regelui Ungariei Mathias Corvin în 1490, unul dintre pretendeții la tronul Ungariei, Ioan Albert, cere ajutorul domnului Moldovei, căruia îi promite Valahia. Ştefan cel Mare refuză şi profitînd de situație încearcă să recupereze Pocuţia.
În vara anului 1490, un oarecare Muha, „răsculatul moldovean”, după cum îi spune Cronica Mănăstirii Hustînskaia, în fruntea a 10.000 de ruteni şi moldoveni pradă ţinutul Pocuţiei. Oastea este înfrîntă la Rohatyn de starostele de Halici. Însă, se știe că ăn august 1490 oastea domnului Moldovei luase deja Colomeea şi cetatea Haliciului şi asedia Sniatynul. Muha a fost dus la Suceava şi pus sub protecţia domnului, de unde va fi trimis într-un nou raid, în anul următor.
Despre acţiunea din Pocuţia izvoarele poloneze relatează că s-a început „pe neaşteptate, în chip războinic” şi faptul că au „năvălit violent în vreo cîteva cetăţi, în număr de patru sau cinci, pe care luîndu-le, au omorît pe toţi cei găsiţi acolo şi pe unii i-au decapitat şi chiar cetăţile şi multe alte bunuri de-ale noastre le-au ars în foc şi multe alte cruzimi au săvîrşit”.
În 1491, Muha a intrat din nou pe teritoriul Poloniei, îndreptîndu-se către Halici. Au fost distruse fortificaţiile și capturate prăzi însemnate. În noiembrie 1491 Muha a fost prins de polonezi, oprind astfel acțiunile moldovenilor.
Alte incursiuni vor avea loc şi în anii următori, cînd Ştefan a iniţiat trei expediţii în Podolia. Relaţiile dintre cele două state se vor reglementa în urma marii bătălii de la Codrii Cosminului şi a tratatului încheiat în 1499, care consacra dreptul lui Ştefan cel Mare asupra Pocuţiei.