La moartea voievodului Bogdan I (1363 – 1367) au izbucnit lupte pentru tron între nepoţii lui, Ştefan şi Petru (susţinut de moldoveni şi maramureşeni): „Bogdan primul principe în Moldova, lăsă un fiu numit Ştefan. Acesta murind către anul 1358 lăsase doi fii, Ştefan şi Petru. Aceşti doi fraţi avură o ceartă asupra moştenirii. Petru, cel mic, ajutat de popor, alungă pe fratele său Ştefan”, - scrie Cronica moldo-polonă.

Ștefan, ca urmare a faptului că fusese înlăturat de la succesiune de către Petru, se refugiase în Polonia, unde solicitase ajutor de la Cazimir al III-lea cel Mare, în schimbul depunerii omagiului de vasalitate. Regele a trimis o oaste în sprijinul acestuia.

Bătălia de la Codrii Plonini s-a dat în iulie 1368 între oştile regelui polon Cazimir III cel Mare, care îl susțineau pe Ștefan și ale voievodului Moldovei Petru I (1367 – 1368). Este prima confruntare armată moldo-polonă.  

Bătălia s-a dat în Ţara Şepeniţului (nordul Moldovei), între Sniatyn şi Cernăuţi. Confruntarea dintre moldovenii lui Petru şi oştile aflate în sprijinul lui Ştefan a început încă de la trecerea graniţei, dar bătălia principală s-a desfăşurat la Codrii Plonini.

Tactica oastei moldovene a constat în hărţuirea duşmanului şi prăvălirea unei mulţimi de copaci peste oştenii aflaţi pe drumul de acces. Oastea polonă a fost distrusă, iar cei care au scăpat cu viaţă au fost capturaţi. Moldovenii au luat o pradă bogată şi cele trei steaguri regale.

Se pare că cei doi fraţi s-au împăcat, în secret, chiar înainte de luptă, căci oştenii lui Ştefan îi vor trăda pe poloni, în timpul bătăliei, ei trecând de partea lui Petru şi contribuind astfel la înfrîngerea invadatorilor. De altfel, după acest eveniment, Petru I va împărţi prerogativele domneşti cu fratele său, căruia îi va ceda guvernarea părţilor răsăritene (mai exact a celor sud-estice) ale Moldovei (sudul Basarabiei), păstrînd pentru sine cîrmuirea regiunilor apusene şi a celor nord-estice ale acesteia.