02 february 2019, 13:00 History 18025

Elena Voloșanca: renașterea europeană și Moldova

Continuăm studiul vieții și activității Elenei Voloșanca – fiica domnitorului moldovean Ștefan Cel Mare și a cneaghinei kievene Evdochia.

Vă reamintim că domniţa Elena a fost, de facto, cocîrmuitoare a Moscoviei, ea fiind soția moștenitorului tronului Ivan cel Tînăr și mama țareviciului încoronat Dmitri (1498), ea mai purta și titlul de cneaghină de Tver pe timpurile în care Marele Cnezat al Tverului nu era inferior celui al Moscovei ca titulatură și statut, dat fiind faptul că tronul lui era tot pristol de mare cneaz, doar că cu sediul la Tver. În anul 1482, după ce solii moscoviți s-au întors din Moldova, aducînd-o cu ei pe Elena, a și început soarta tragică, dar măreață a cneaghinei Elena în îndepărtata Moscovie.

Cum s-au ciocnit două simboluri

Nunta ei cu Ivan cel Tînăr a avut loc în ianuarie 1483. În căsătorie, Elena l-a născut pe fiul Dmitri (unele surse pomenesc și despre al doilea ei fiu, Ivan, născut la 1485, data decesului fiind necunoscută, e posibil, să fi decedat în fragedă copilărie).

Țareviciul Ivan a jucat un rol important în formarea Marelui Cnezat al Moscoviei. Acestui personaj și rolului său în eliberarea de sub jugul tătaro-mongol îi vom consacra un studiu aparte. Deocamdată vom spune următoarele. El era fiul lui Ivan III, Mare cneaz și țar al Moscoviei și al Mariei Borisovna — fiica cneazului de Tver Boris Alexandrovici, prima soție a Marelui cneaz al Moscoviei.

Maria Borisovna se trăgea dintr-un vechi neam de mari cneji ai Tverului, statutul cărora era egal cu cel al Moscoviei. Străbunii ei deţineau gramote de domnie, de Mari cneji de la Hoarda de Aur. Adică erau primii oameni în cnezatele rusești. Tverul propriu-zis era un cnezat uimitor și puternic, primul care s-a ridicat contra jugului mongol. Pe atunci Tver era bogat, deși se istovise în luptele cu tătarii și Moscova.

Maria Borisovna a fost logodită cu Ivan III de mică, în anul 1447, pe atunci tatăl lui, Vasili Tiomnîi găsise ajutor și azil la Tver în timpul unor confruntări interne. Ulterior, la 4 iunie 1452, Maria și Ivan s-au cununat. Din căsătoria cu Ivan III, la 15 februarie, 1458 s-a născut unicul ei fiu — Ivan cel Tînăr și fiica, care în călugărie a purtat numele de Alexandra.

Marea cneaghină a murit la 22 aprilie, 1467, probabil, fiind otrăvită. A fost înhumată în Kremlin, Mănăstirea de maici din Voznesensk.

Conform letopisețelor, fiul ei a fost un politician și un cîrmuitor ferm și puternic. În anul 1485 Ivan cel Tînăr devine Mare cneaz de Tver, însă în 1490 pe neașteptate se îmbolnăvește de ”dureri în picioare” și moare subit. Mulți cercetători, inclusiv autorul materialului dat, înclină să creadă că moarta sa a fost rezultatul unui complot. Intenționăm să consacrăm un studiu aparte lui Ivan III, primul dintre Marii cneji care a fost supranumit țar al Moscovei.

Să revenim însă la fiica domnitorului moldovean și să remarcăm că istoria marilor personalități este istoria faptelor lor mărețe, dar și a faptelor întunecate ale oponenților lor istorici. Pentru cneaghina Elena un asemenea oponent a fost Sofia Paleologu - fiica despotului Moreei și nepoata ultimului cîrmuitor al Bizanțului Constantin XII, numit adesea Dragoș. Stranie coincidență: pe împăratul Constantinopolului, al Imperiului Romeilor și Grecilor, al celei de-a doua Rome, contemporanii îl numeau Dragon.

După moartea lui Constantin nepoata lui, educată în Italia pe banii pristolului papal, s-a confruntat cu fiica domnitorului Moldovei Ștefan cel Mare. Istoria ne uimește prin alegoriile ei semantice și mitologice. Taurul moldovenesc – simbolul hiperboreeanului Apollo-Belen în spațiul îndepărtatei Moscovii s-a ciocnit cu veșnicul său oponent Dragon, fie și în persoana principesei Sofia (Zoia) una dintre ultimele moștenitoare ale ”tronului lui Dragon”. Da, anume așa numeau tronul din Constantinopol gnosticii - dualiști medievali, bogomilii moștenitori ai misteriilor iraniene și confrații lor francezi catarii. Se știe că Iranul (statul Persan) îl ura pe Alexandru cel Mare, care a distrus Imperiul zoroastrian al Dinastiei Achemenizilor. El a ars capitala, a răstignit pe cruci magii și preoții iranieni, dar cel mai important lucru a distrus marea colecție de texte sacre - «Аvesta», scrise în antichitate cu litere de aur pe 12 mii de piei de bou. Ei bine, cel pe care noi îl cunoaștem în calitate de Alexandru Macedon era numit de iranieni Iskander de Rumi. De Roma, deci. Zoroastrienii au avut întotdeauna această atitudine față de Roma, anume ea a influențat atitudinea bogomililor și a catarilor față de Roma.

Menționăm că Constantinopolul a fost reincarnarea rolului politic al vechii Rome. Chiar dacă pe atunci lumea o percepea ca pe o Romă creștină, bogomilii și catarii considerau că e cetatea lui satan. La fel și templierii, rămășițele Ordinului Templierilor, care au mers nu numai în Scoția și Portugalia, dar și în terenurile carpatice de est. (Despre rolul acestor tradiții sacre, rolul misteriilor bogomililor și a cavalerilor templieri în soarta regiunii carpatine în general și cea a Moldovei în particular am vorbit în alte capitole). Fără îndoială, aceste tradiții sacre făceau parte din investitura neamului Mușatinilor, adică a familiei lui Ștefan cel Mare, urmașul lui Bogdan Întemeietorul. Anume Bogdan a instalat pe stema Moldovei propriul simbol al taurului, analogul lui Bafomet al templierilor, ”zeul-taur” care purta în sine simbolul Soarelui și al sacrei puteri solare.

Cu aceste idealuri în suflet a sosit cneaghina Elena în Moscovia. Desigur, era determinată să-și ajute tatăl în cauza dificilă de confruntare cu Imperiul Otoman. Dar și idealurile spirituale ale familiei, care secole în șir a păstrat în investitura neamului vechile taine mistice ale magilor din Carpați, și cunoștințele bogomililor, și simbolurile templierilor, ostașii lui Hristos, pe care regele Franței și pristolul papal i-au supus represiunilor fără temei. Nu există îndoieli. Iată de ce pelicula ”Sofia”, turnată în Rusia și consacrată cneaghinei Sofia Paleologu, distorsionează total imaginea cneaghinei moldovence. În acest film toate au fost întoarse cu susul în jos și această nedreptate istorică trebuie corectată.

Menționăm în acest context structura mistică a principalului mit indo-european în confruntarea istorică dintre Elena și Sofia. Mitul mereu a străpuns esența istoriei, esența investiturii generice și regale. El a devenit și esența confruntării dintre Elena și Sofia, confruntare în care Sofia s-a manifestat ca o intrigantă bizantină perfidă. Ea nu doar a nimicit-o pe cneaghina Elena, neamul ei, viitorul Moscoviei, dar cel mai important lucru e că a lovit în Moldova noastră. Căci domnitorul Ștefan, după a aflat despre soarta fiicei sale, a căzut la pat și nu şi-a mai revenit după această nenorocire. Rămasă singură în fața turcilor și a vasalilor lor, fără vreo susținere, Moldova a fost nevoită să plătească bir Porții.

Continuarea articolului citiți pe Noi.md.