25 october 2013, 11:21 History 14037

Jocuri de spioni pe Muntele Athos

La începutul anilor 1970 agenții serviciului secret bulgar „Даржавна сигурност” (DS) au depus eforturi maxime pentru a se infiltra în mănăstirea bulgară Zografu de pe muntele Athos. Această operațiune avea ca scop nu numai de a controla „sufletele” rugătorilor, dar și de a pune mîna pe comorile Athosului – cărți rare, icoane și alte valori istorico-religioase. După cum scrie în Le Figaro Alexandr Levy, informația despre o operațiunea secretă „Citadela” pînă în prezent este secretizată, unii cercetători cred că ea ar putea fi distrusă.

Totuși, unele dovezi există: în ianuarie au fost publicate dosarele ierarhilor superiori ai Bisericii Ortodoxe Bulgare, care au colaborat cu DS. „Pentru ”Citadela” aveam nevoie de agenți calificați, care ar putea îndelung trăi acolo fără să fie deconspirați”, - îl citează ediția pe mitropolitul Varfnei Kirill, cunoscut în DS ca „agentul Kovacev”. Împreună cu alt călugăr – Natanail – el a devenit agent încă în tinerețe. La început ei au fost instruiți în materie de spionaj și conspirație, apoi au fost trimiși să studieze teologia la Atena. În 1976 lui Kovacev i s-a pus la dispoziție un aparat foto special și a fost trimis în prima misiune: să studieze minuțios valorile materiale ale mănăstirilor și să evalueze starea de spirit în comunitatea religioasă.

Sosind în Zografu, Kovacev descrie în detaliu intrigile, fotografiază obiectele de valoare. Din Sofia vine indicația de a studia mai profund fondurile bibliotecii mănăstirii şi Kovaceva reușește să se informeze cu privire la comorile mănăstirii rusești Sf. Panteleimon.

În plus, agentul Kovacev prezenta DS o analiză detaliată a influenței exercitate de Biserica Greacă asupra poliţiei, armatei şi serviciului de informaţii din Grecia. Activitatea furtunoasă  a călugărului a atras atenția serviciului de contrainformații care și-a intensificat vigilenţă față de „călugării cu epoleți”. În primăvara anului 1979, autorităţile elene i-au ordonat lui Kovacev să părăsească ţara pentru "abuz de atribuții". "Însă circumstanţele umilitoare ale expulzării sale de la Muntele Athos – călugărul a fost tîrît de păr, caterisit și legat de un catîr - sugerează faptul că adevărata natură a activității sale a fost sesizată de greci", - scrie ziarul.

Între timp, colonelul DS Hristo Marincev a trimis pe muntele Athos al doilea agent, pe  călugărul Natanail, alias „agent Blagoev”. Natanail s-a bucurat de o mai mare încredere în DS, datorită abilităţilor sale lingvistice şi capacității de a stabili relaţii bune cu grecii, el a devenit un mai bun spion diplomat decît Kirill. Cel puţin de două ori el s-a dovedit a fi util pentru serviciile speciale: detectînd bunurile imobiliare deţinute de către călugări pe continent, şi în demonstrarea originii slavo-bulgare a mănăstirii Zografu, pe care Atena a încercat în mod constant să-l readucă sub aripa sa. Odată reîntors acasă, la insistenţa serviciilor speciale, Natanail a fost ridicat la rangul de arhimandrit, apoi a mers la Regensburg şi Londra, iar în 1994 a devenit Mitropolit de Nevrokop.

Se pare că, continuă Levi, DS se pregătea pentru cea mai importantă şi îndrăzneaţă operaţiune –furtul, în 1988, a manuscrisului original al "Istoriei slavo-bulgare " – un text fundamental pentru identitatea naţională bulgară, scris în secolul al XVII-lea de Paisie de la Hilandar. Conform mărturiei fostului ofiţer DS Boncho Asenov, acest furt rîmîne "cea mai bună operațiune" a lor. DS a reuşit să înlocuiască manuscrisul original cu o copie aproape perfecta, realizată în baza microfilmelor. După o scurtă perioadă de aflare la Muzeul Naţional de Istorie a Bulgariei, la începutul anului 1998, manuscrisul  a fost întors călugărilor de la Muntele Athos, de către preşedintele Peter Stoianov.
Colonelul Marincev, decedat în 2000, a dus în mormînt toate secretele, iar serviciul funerar a fost oficiat personal de către Mitropolitul de Varna, care după activitatea sa în serviciul DS pe Muntele Athos a devenit unul dintre cei mai influenți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Bulgare,  scrie în încheiere publicația.