string(7) "library" string(8) "document"
1497
300
1574
1410
1391
1401
1457
1476
5500
1300
1465
80
1639

Dlui Grigorie Alexandrescu

La hărăzirea fabulei
"Râul şi heleşteul"

Nici gândeam ca pentru versuri să iau în mână condei,
Când ţintirea-mi aici este la un altfel de idei,
Care nu cer epistole, nici fabule de glumit,
Ci protesturi, reclamaţii dreptului de sprijinit.*
Dar dorita întâlnire-ţi mă făcu să stau un ceas,
Şi din cuprinsul Temidei să mă caţăr pe Parnas.
Rodul astei întreprinderi e fabula ce-ţi închin,
Scrisă cu o grabă mare, într-un stil nu prea senin;
Dar a mea dorinţă este ca tu să fii vecinic râu
De poezii curgătoare, de talentul cel mai viu;
Să scrii pentru-a noastră slavă, ca toţi să ne lăudăm,
Câţi o limbă românească astăzi întrebuinţăm.
Ştii prea bine că talentul este de la ceruri dat
Şi oricare-şi va da sama cum în lume l-au tractat.
Talentul tău este mare şi sama-ţi va fi mai grea,
Când din orice întâmplare a-l părăsi tu vei vrea.
Toţi poeţii cearcă-n lume feluri de nemulţumiri,
Dar din ele scânteiază cele mai vie simţiri.
Aţâţaţi de-mpotrivire ei se luptă ne-ncetat,
Şi izbânda le e slava cu care s-a-ncununat.**
Scrie! scrie! iată-ţi legea ce trebuie să urmezi,
Pentru ca să fii ca râul şi-n viitor să viezi.

                         *

* Mă aflam la Bucureşti în pricini de judecăţi.
* * Precum Tasso.