[top]Populația

Populaţia satului Gîsca alcătuia 6072 de cetăţeni în anul 1997.

[top]Istoria localitații

În 1807 în satul Gîsca locuiau 30 familii (circa 150 persoane). In timpul războiului numărul locuitorilor scădea vertiginos. Pînă la începutul verii anului 1807, la Tighina, Cetatea Albă, Chilia, Reni şi în Cîmpia Bugeacului s-au aflat turcii şi nogaii (la Ismail otomanii s-au aflat pînă în 1809). În această regiune a fost concentrată armata rusă întreţinută cu prioritate de populaţia locală. Plus la aceasta populaţia locală trebuia să asigure armata cu gazde şi mijloace de transport. În 1809 la Gîsca au fost înregistrate doar 10 familii (50 persoane). După această data pentru mult timp localitatea dispare de pe paginile surselor istorice, iar la mijlocul secolului al XIX- lea reapare ca o localitate ruso-ucraineană. Recensămîntul din 1859 trece în revista siliştea Gîsca. În 1870 satul este considerat periferie a tîrgului Bender. La începutul secolului XX satul Gîsca este o localitate mare din județul Bender, avînd 240 de case și o populaţie de 2 045 oameni. Satul este înconjurat de vii, grădini și livezi. În perioada sovietică gospodăria de stat specializată în cultivarea fructelor şi legumelor din satul Găsca prosperă. În număr mare sătenii munceau pe şantierele, la fabricile şi uzinele din Bender. În sat au fost deschise şcoala medie, un palat de cultură, 2 grădiniţe de copii. Tot aici a fost înființată Şcoala de economie şi planificare, care pregătea contabili şi tehnicieni-planificatori pentru economia republicii.