[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia oraşului constituie 16606 de oameni, dintre care 47.49% - bărbaţi şi 52.51% - femei. Structura etnică a populaţiei oraşului arată astfel: 77.47% - moldoveni, 15.66% - ucraineni, 5.94% - ruşi, 0.11% - găgăuzi, 0.13% - bulgari, 0.08% - evrei, 0.04% - polonezi, 0.01% - ţigani, 0.57% - alte etnii. În Drochia au fost înregistrate 5992 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.8 persoane.

[în sus]Istoria localității

Se crede că numele oraşului provine de la pasărea dropie, care era anterior larg răspîndită în regiune. Istoria oraşului Drochia  începe odată  cu construcţia căii ferate Bălţi-Ocniţa, cînd în 1889, pe tronson s-a construit o gară care a luat numele satului din apropiere. În anul 1895, în apropierea gării apar primele case. Amplasarea geografică a determinat creşterea industrială a oraşului şi stabilirea unor legături mai strînse cu alte localităţi.

În prima jumătate a secolului XX Drochia începe să se dezvolte rapid, iar în anul 1940 devine centrul administrativ al raionului cu acelaşi nume. În anul 1954 staţia căii ferate Drochia s-a contopit cu cătunul cu nume identic ce se afla la o depărtare de 1,5 km de staţie, formînd astfel localitatea de tip orăşenesc Drochia.

Localitatea devine centru industrial odată cu construcţia unei fabrici mari de zahăr în anul 1954. În jurul acestei fabrici creşte un orăşel muncitoresc cu şcoală, casă de cultură, grădiniţă de copii etc. În anul 1963 în localitate este pusă în funcţiune fabrica de mobilă, în 1969 – fabrica de fermentare a tutunului, iar în 1970 – combinatul de confecţionare a ambalajelor. Odată cu dezvoltarea industriei creşte şi numărul locuitorilor oraşului, astfel încît în anul 1970 în Drochia locuiau 11200 de oameni. La 28 decembrie 1973, Drochia capătă statut de oraş de subordonare raională. În anul 1988 a început construcţia  Catedralei Adormirea Maicii Domnului, finisată 10 ani mai tîrziu.

[în sus]Monumente istorice

Primele aşezări umane au apărut pe locaţia actuală a oraşului Drochia circa 5 000 de ani în urmă.  Investigaţiile arheologice au scos la lumina zilei rămăşiţe ale caselor din lemn, uneori chiar cu două nivele, fragmente de lut ars, unelte din cremene, oase de animale, cioburi de oale, pictate sau incizate, datate cu epoca eneoliticului (mileniile IV-III î.Hr.).

La începutul secolului II în zonă a fost întemeiat un nou sat, locuitorii căruia se îndeletniceau cu agricultura, meşteşugurile. Se presupune că satul a fost devastate de migratorii asiatici, care ar fi lăsat şi cele 3 tumuluri funerare din apropierea oraşului.  

Un adevărat monument de artă din oraşul Drochia este Catedrala Adormirea Maicii Domnului, construită între anii 1988-1998, care se înalţă la intrarea în oraş. Iniţiatorul şi însufleţitorul construcţiei a fost preotul Pavel Valuţă. La construcţia catedralei au contribuit locuitorii oraşului Drochia, dar şi a raionului, toţi oamenii de bună credinţă.  Forma şi amplasarea cupolelor, care simbolizează pe Isus Hristos şi pe cei patru evanghelişti a fost concepută de Pavel Valuţă. Catedrala a fost ridicată de meşterii din Tighina.  În interior Catedrala a fost pictată de Petre Achiţenie, artist plastic din Dorohoi. În anul 1997 frescele au acoperit întreaga suprafaţă a pereţilor, tavanului şi bolţilor, fiind considerate una dintre cele mai frumoase creaţii ale pictorului P.Achiţenie.

La Drochia se află monumentul marelui poet Mihai Eminescu în apropierea liceului cu acelaşi nume, bustul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt din faţa Consiliului Raional.

[în sus]Resurse naturale

Suprafaţa totală a resurselor funciare ale oraşului este de 1830 ha, dintre care terenurile agricole constituie 439,4 ha. Suprafaţa terenului intravilan este de 864 ha, terenurile fondului silvic constituie 83 ha. Pe teritoriul oraşului se află un lac cu o suprafaţă de 30 ha.

[în sus]Economia locală

Economia oraşului Drochia se bazează pe întreprinderile  de prelucrare a producţiei agricole: sfeclă de zahăr, tutun, porumb pentru seminţe şi furaje, cereale, floarea-soarelui, fructe şi legume, lapte şi came etc. La Drochia se produce mobilă modernă, utilaje pentru frigoriferele industriale, ambalaje de lemn şi mase plastice, confecţii, produse de panificaţie şi cofetărie, cărămidă, panouri de beton armat prefabricat pentru construcţia caselor. Numeroase întreprinderi şi organizaţii prestează populaţiei diverse servicii, efectuiază diverse lucrări.

[în sus]Sfera socială

Pe teritoriul oraşului Drochia activează 5 grădiniţe de copii, 2 şcoli medii (inclusiv  şcoala internat de tip sanatorial), 4 licee (Liceul „Bogdan Petriceicu-Haşdeu”, Liceul „Mihai Eminescu”, Liceul „Ştefan cel Mare”, Liceul „Vladimir Boiarniţchi”) şi o şcoală polivalentă. În oraş activează o şcoală sportivă. Echipa de handbal juniori din Drochia, în anul 2003 la o competiţie internaţională din Austria a ocupat locul I. Reţeaua instituţiilor de cultură este formată din 2 biblioteci publice, 2 case de cultură, şcoala muzicală şi şcoala de pictură.

Valorile şi tradiţiile culturii naţionale sînt menţinute şi popularizate de către formaţiile artistice de amatori: ansamblul vocal etnografic „Busuiocul”, ansamblul vocal-instrumen­tal „Noi”, teatrul de miniaturi „Rîşniţa”, etc. Drochia a iniţiat şi găzduieşte anual manifestări culturale de anvergură, cum ar fi Festivalul Internaţional „Trandafir de la Moldova” – festivalul international al tinerilor interpreţi.

Oraşul dispune de un post local de televiziune şi două publicaţii periodice – „Glia drochiană” şi „Etalon”. În domeniul ocrotirii sănătăţii funcţionează spitalul raional cu 380 paturi, centrul medicilor de familie şi 16 farmacii.

Oraşul Drochia este înfrăţit cu oraşele Dorohoi (România), Rădăuţi (România), Colomeea (Ucraina), Borisov (Belarusi).