[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 2791 de oameni, dintre care 50.20% - bărbaţi și 49.80% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului: 94.12% - moldoveni, 1.36% - ucraineni, 1.33% - ruşi, 0.25% - găgăuzi, 0.21% - bulgari, 2.36% - ţigani, 0.36% - alte etnii.

În satul Suruceni au fost înregistrate 855 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.2 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Satul Suruceni a fost menționat documentar în anul 1528.

[în sus]Monumente istorice

Mănăstirea Suruceni a fost fondată în anul 1785 şi restituită credincioşilor în anul 1991. Este situată la 25 de km de Chișinău, la marginea satului Suruceni, raionului Ialoveni. Istoria mănăstirii datează din anul 1785, de atunci cînd călugărul Iosif şi-a făcut un schit mic. De asemenea, el a construit aici în anul 1794 o biserica din lemn cu ajutorul boierului Casian Suruceanu din localitate, care a donat mănăstirii o parte din pămînturile sale. În perioada din 1825-1832 în locul bisericii de lemn a fost construită o biserică din piatră cu hramul Sf. Gheorghe.

În anul 1959, mănăstirea a fost închisă, majoritatea călugărilor au plecat la mănăstirea Noul Neamţ. Mănăstirea a fost transformată într-un spital pentru reabilitarea celor dependenţi de droguri. Biserica de iarna Sf. Nicolae a fost transformată într-un depozit, iar cea de vară – într-un club. Din cauza unui tratament barbar biserica de iarnă a ajuns într-o stare deplorabilă, a mucegăit, iar la începutul anilor 2000 a fost demolată cu tot cu fundament. În prezent, mănăstirea este complet restaurată. Pe lîngă mănăstire funcţionează Şcoala Profesională Bisericească şi secţia de producere a lumînărilor. În prezent, este o mănăstire de maici.

Trebuie să menţionăm, că biserica acestei mănăstiri este unica din Moldova, dintre cele cunoscute de către noi, căptuşită cu tuf armean roz, ceea ce îi conferă o deosebita eleganţă şi originalitate.