[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 3331 de oameni, dintre care 47.07% - bărbaţi și 52.93% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului este următoarea: 91.95% - moldoveni, 5.31% - ucraineni, 2.28% - ruşi, 0.03% - găgăuzi, 0.09% - bulgari, 0.33% - alte etnii. În satul Ţaul au fost înregistrate 1216 gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.7 persoane.

[în sus]Istoria localității

Satul Ţaul a fost întemeiat în anul 1451 sub numele de Alboteşti. Iniţial vatra satului s-a aflat la 2 km vest de amplasamentul actual al satului. În secolul al XVII-lea satul Alboteşti a fost atacat de turci şi ars, iar locuitorii rămaşi conduşi de un oarecare Ţăulean au fondat o nouă așezare pe locul ei de azi.

Prima atestare documentară  a noii localităţi datează cu anul 1772, cînd satul este pomenit sub numele de Gorodici. În secolul următor satul este atestat ca Borodici - un mic tîrg. Între anii 1918-1940 satul s-a numit Ţau.

După al doilea război mondial, satul a primit denumirea actuală. Cea mai mare dezvoltare satul a cunoscut-o între anii 1960-1970. În 1963 în localitate a fost fondat tehnicumul de agronomie - azi Colegiul Agricol. În 1970 s-a deschis o nouă şcoală pentru 1064 de locuri, s-a construit oficiul poştal, s-au construit 4 blocuri locative, căminele studențeşti, etc. În 1977 s-a dat în exploatare Palatul de Cultură, construit după modelul Palatului Sindicatelor din Chișinău, iar în 1980 începe să activeze Sanatoriul-profilactoriu, care trata bolile reumatice şi ale aparatului locomotor.

La începutul anilor 90 Țaul traversează o perioadă de criză, ca şi întreaga republică. Criza a fost parţial depăşită, dar nici pînă în prezent localitatea nu a revenit la nivelul de altădată. Mîndria satului este parcul din localitate. Acesta este cel mai mare parc din Republica Moldova şi unul din cele mai mari din Europa de sud-est. Pe o suprafaţă de 46,2 hectare cresc peste 150 de specii şi forme de arbori şi arbuşti, reprezentanţi ai diverselor zone climaterice ale globului.

[în sus]Monumente istorice

Conacul Pommer a fost construit la începutul secolului al XX-lea pe terenurile din partea de sud a satului, cumpărate de bancherul Andrei Pommer (1851-1912) de la micii proprietari. Între anii 1901-1912 au fost finalizate toate acareturile şi a fost sădit sădit cel mai mare parc din Basarabia. Nu a fost însă finisată construcţia clădirii principale, numită şi palatul.

Până la 1945, moştenitorii lui A.Pommer nu au intervenit în interiorul conacului. La începutul anilor 1960 au fost construite spaţii de locuit şi de studii pentru Tehnicumul agricol (actualmente Colegiul agricol). A suferit intervenţii şi clădirea conacului, iar acareturile iniţiale şi alte elemente arhitecturale din parc au fost demolate. Totuşi, complexul de la Ţaul este cel mai bine păstrat dintre conacele de la începutul secolului al XX-lea.

[în sus]Resurse naturale

Satul Ţaul se află în zona stepelor cu păduri, solurile fiind predominant de cetrnoziom. Parcul peisajer din satul Ţaul, creat în anii 1901-1904 conform planului arhitectului V. Vladislavski-Padalko, este cel mai mare de pe teritoriul R.Moldova. El este compartimentat în patru zone - două de silvoparc, una peisajeră şi ultima formată din pomi fructiferi. Pe teritoriul parcului se află cîteva lacuri.Teritoriul parcului a fost proiectat într-o aşa manieră, încât principalele compoziţii se succedă parcă în trepte rând pe rând de-a lungul aleelor, ce duc linistite într-o vale pitorească spre un lac mic. Colecţia dendrologică reprezintă circa 150 de specii de arbori, arbuşti şi liane, dintre care peste 100 de forme sînt exotice. Parcul este împărţit convenţional în partea superioară, unde se găseşte reşedinta rurală a boierului Pommer, o reţea deasă de alei cu compoziţii floristice diferite, şi partea de jos, care aminteşte mai degrabă o pădure cu pîlcuri de arbori caracteristici diferitor zone geografice. Fiind cel mai mare din Moldova, parcul Ţaul are şi o reţea impresionantă de alei, cărărui şi drumuri de peste 12,5 km.

[în sus]Monumente ale naturii

La începutul secolului XX (anii 1901-1904) în fostul judeţ Soroca, pe pămînturile alăturate marginii de sud a satului Ţaul, în jurul moşiei lui A.I.Pomer, cunoscutul pomicultor-decorator Ipolit Vladislavskii-Padalko a înfiinţat un parc. Parcul avea 46 ha, iar reţeaua de drumuri cuprindea 15 km. Parcul reprezintă una dintre cele mai reuşite lucrări ale arhitectului-peisagist, apreciat de societatea înaltă de atunci. Colecţia dendrologica include circa 150 de specii de arbori, arbuşti şi liane, dintre care peste 100 de forme sunt exotice.

Dinspre nord parcul e înconjurat cu un zid de cărămidă. Aici se află aşa zisul parc de sus, cu conacul şi clădirile adiacente. De ambele părţi ale clădirii şi în spatele ei cresc numeroase exemplare de conifere şi foioase.La dreapta pe o suprafaţă de 7 hectare, e concentrat sectorul principal al parcului de sus - Parcul de amatori. Aici cresc salcîmi plîngători, arţari în formă de glob, stejari piramidali, arţari cu frunze roşii şi arțarii americani, fagul decorativ.

Dincolo de conac începe imediat o pantă abruptă, ce duce în parcul de jos. În centrul parcului se află o poiană mare înconjurată de copaci şi arbuşti de specii exotice pentru Moldova. Pe povîrnişurile de la marginea poienei creşte un grup de pini de munte. În partea de jos a parcului se evidenţiază trei masive şi şapte grupuri de conifere, care ocupă o suprafaţă de 1,5 hectare pe sectoarele mai ridicate, deaceea se văd bine din orice parte.Tot aici pot fi văzute specii de conifere din pădurile Siberiei, reprezentanţi ai florei din Crimeea şi Carpaţi. Aici creşte bradul şi pinul obişnuit, doi arbori de pseudotsugă Douglas - brazi cenuşii cu ace argintii, ienuperi de Virginia, brazi de Canada, pinul moale. Printre conifere se privesc foarte frumos mestecenii, arţarii, sorbul. În partea de sud-vest a parcului de jos se întinde o pitorească poiană, unde se află specii interesante de plante. La marginea de vest a poienei cresc cîţiva plopi albi, un grup de arţari cu frunzele ascuţite, tei cu frunze mici,frasini şi castani. Este foarte frumos aici toamna. În partea de nord a poienei cresc forme rare de stejar roşu american, stejar de Caucaz, stejar cu frunze în două culori, stejar castaneifoliu. În extremitatea de sud a parcului se află un iaz, pe malurile căruia cresc salcii, laricea, stejari, carpeni ş.a. Accesul vizitatorilor în parc este liber.

În 1980 în parcul Ţaul este deschis un sanatoriu pentru tratarea afecţiuniloe reumatice şi ale aparatului locomotor.   Mare parte din parc a rămas în patrimoniul Colegiului Agricol, care se află în subordinea Ministerului Agriculturii.

În 2003 toată suprafaţa parcului a fost transmisă Sanatoriului preventoriu de bază „Constructorul” al Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale. Cu toate acestea conacul şi parcul continuă să degradeze de la an la an.

[în sus]Educație, Cultură, Sănătate

Colegiul Agricol din Ţaul se numără printre cele mai prestigioase instituţii de învăţămînt din domeniul agriculturii. Astăzi Colegiul este cartea de vizită a satului Ţaul, care a pregătit de-a lungul existenţei sale peste 11000 de specialişti pentru economia naţională. Instituţia şi-a deschis pentru prima dată uşile în anul 1963 şi de atunci aici au fost pregătiţi agronomi,tehnologi, ecologi, contabili, marketologi, iar din 2005 silvicultori şi horticultori.

Pînă la 1992 în această unitate de învăţămînt şi-au făcut studiile tineri şi tinere din Africa, America Latină şi Asia. Geografia este foarte largă - Angola, Chile, Vietnam, Mozambique,Yemen, Syria, Guineea, Congo ş.a.,în total 40 de ţări.

În 1980 în parcul Ţaul începe să activeze un sanatoriu care trata bolile reumatice şi ale aparatului locomotor. Mare parte din parc a rămas totuşi în patrimoniul Colegiului Agricol, care se află în subordinea Ministerului Agriculturii. În 2003 toată suprafaţa parcului a fost transmisă Sanatoriului preventoriu de bază „Constructorul” al Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale.