[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 1583 de oameni, dintre care 45.80% - bărbaţi și 54.20% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului arată astfel: 93.87% - moldoveni, 5.37% - ucraineni, 0.57% - ruşi, 0.19% - alte etnii. În satul Criva au fost înregistrate 692 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.3 persoane.

[în sus]Istoria localității

Satul Criva este atestat documentar la 1422. Următoarea consemnare documentară a satului Criva datează din aprilie 1520, cînd Ştefăniţă vodă întăreşte împărţirea satelor între urmaşii lui Buceaţchi. Criva mai este amintită la 28 mai 1570, cînd Gligorie Gavrilovici aprod cumpăra de la Crăciun Buceaţchi o jumătate de sat din Criva cu loc de pescuit, pentru 800 de zloţi tătăreşti.

Cu referire la denumirea satului Criva o legendă spune că satul Criva a fost cumpărat de cucoana Pantazi, care ar fi fost şchioapă. Deseori prin aceste părţi ajungeau locuitori din Podolia şi Galiţia care fiind ucraineni se întrebau unii pe alţii „Cuda bratoc! do roboti? ” La care se răspundea „Do pani Crivoi – adică la doamna şchioapă”. Aşa ar fi rămas denumirea Criva. Însă aceasta nu este decît o legendă, deoarece prima mărturie veridică despre satul Criva datează din 1442, iar printre proprietarii moşiei nu găsim numele Pantazi.

Biserica din sat sf. Arhanghel Mihail a fost construită în anul 1835 de moşiereasa Sumarocova. În 1878 pe lîngă biserică este înfiinţată o şcoală. Către anul 1911 în acestă şcoală învăţau 71 băieţi şi 8 fete.

Calea ferată din sat s-a construit de specialiştii italieni în 1892 şi lega Ocniţa cu Nouasuliţă.

Ocupaţia de bază a localnicilor era agricultura. Se cultiva porumbul, grîul, orzul, mălaiul, hrişca ş.a. Din culturile tehnice se cultiva cinepa. Taranii se mai ocupau cu carausia (aproape 50% din locuitori erau carutasi). De la Odesa se aducea sare cu carele, iar de la Lipcani se transporta in diferite directii.

Prima oloiniţă a fost deschisă în sat de ţăranul Niţuleac Patrache, prin anii 1880.

Dupa razboi au fost formate 2 colhozuri, care ulterior s-au comasat in unul singur. Economia satului se dezvolta în doua directii: industria(extragerea ghipsului) si agricultura.

[în sus]Resurse naturale

După cel de-al doilea război mondial un cioban din localitate, păscînd oile a găsit o piatră neobişnuită, pe care a prezentat-o savanţilor. Astfel au fost descoperite zăcămintele semnificative de ghips, care sunt exploatate pînă în prezent.

[în sus]Economia locală

In Criva sunt 26 km de drum, dintre care cu acoperire rigidă - 7 km. 96 % din gospodării sunt conectate la sistemul centralizat de aprovizionare cu apă potabilă. In sat este un captaj din 13 izvoare, toate fiindîn stare functională. Gradul de telefonizare a comunităţii - 57 % , acoperirea cu telefonie mobila - 100%.

Numarul agentilor economici din localitate - 11:

a) intreprinderi producatoare:
1. SRL „Duval” (infiintatain1999) – productie agricola (62 angajati). Tel 247-47-330,
2. IM „CMC Knauf” (1996) – extragerea ghipsului (97 angajati). Tel.247-47-214,
3. SRL „Partasi” (2003) –productie agricola ( 7 angajati),
4. Gospodarii taranesti -165.

b) intreprinderi din domeniul comert şi servicii:
1. iI „Avia- Dumbrov”,(1996) –bar, (5 angajati),
2. II „Oxana Grosu” (1996) – bar , (3 angajati),
3. II „Luminita Ciancansciuc” (2002) – bar, (3 angajati),
4. II „Gabriela Chirilov” (2003) – bar, (3 angajati),
5. II Va-max (2002 – bar ) (3 angajati),
6. II „A. Bicos” (2003) – magazin.

[în sus]Trasee turistice

Peștera „Emil Racoviţă” este situată nu departe de comuna Criva, raionul Edinet, satul de extremitate vestică a Moldovei, așezat la hotarul a trei țării Moldova, Ucraina și România. Odată trecînd pe luncile vechi ale Prutului veți descoperi straturi de nisip, prundiș și pietriș - roci sedimentare, formate în acele perioade geologice, cînd acest teritoriu era acoperit de marea Sarmatică dispărută cu 5 mil de ani în urmă.

Aici se află un monument al naturii, încă neatins de exploatarea și poluarea turistică, de o importanță mondială.

Ca monument al naturii de importanță europeană, este recomandat pentru vizitare persoanelor ce se regăsesc în turismul extrem, acceeptă  provocările și sînt pasionați să descopere, cît și specialiștilor în domeniu.

În peştera „Emil Racoviţă” pot fi văzute:

•    89 de km galerii, străbătute de săli subterane de diferite dimensiuni și forme, pe tavanul cărora se observă atît  numeroase formațiuni de tip stalactitic, cît și „perlele pesterii”. Despre mărimea sălilor subterane descoperite ne putem da seama după denumirea lor: „Sala de o sută de metri", „Sala așteptărilor", „Soborul". Unele săli au primit denumirea în dependență de statuetele create de către natură, care aveau forme variate: „Sala Cîinelui", „Sala Pinguinului", „Cimitirul Dinozaurilor".

•    13 lacuri relativ mari cu  apa curată și cristalină a căror adîncime variază de la 0,5  pana la 2 m ca: „Lacul Dacilor", Lacul Verde, Lacul Albastru, Lacul Transparent, Lacul Împăratului.

•    labirinturi subterane.
•    tuneluri.
•    fîntîni.

[în sus]Monumente ale naturii

În 1959 în urma unei explozii în cariera de gips din satul Criva a fost descoperită intrarea în una din cele mai mari peşteri din lume, „Emil Racoviţă”. În 1977 sunt întreprinse primele cercetări ştiinţifice de către sectorul de geografie al Institutul Pedagogic din Tiraspol. În 1978-1980 prin continuarea cercetărilor se cartografiază peste 60 de km de subteran. În 1991 este adoptată Hotărîrea Guvernului R. Moldova nr. 664 „Cu privire la protecţia de către stat a peşterii carstice din preajma satului Criva, raionul Briceni”.

Peştera este de tip labirint, concentraţia СО2 în peşteră este sporită, în unele sectoare ajungînd pînă la 2-4%. Galeriile, în marea lor majoritate, au pereții acoperiți cu argile fine de diferite culori, în totală armonie cu nuanțele de alb, roz, roșu, negru sau albastru care acoperă pereții de gips. Contrast accentuat și de cele două fîntîni adînci care, împreună cu cele peste 20 de lacuri subterane, formează un ansamblu inedit creat de natură. Despre mărimea sălilor subterane descoperite ne putem da seama după denumirea lor: „Sala de o sută de metri”, „Sala așteptărilor”, „Soborul”. Unele săli au primit denumirea în dependență de statuetele create de către natură, care aveau forme variate: „Sala Cîinelui”, „Sala Pinguinului”, „Cimitirul Dinozaurilor”.

Se întîlnesc diverse forme ale reliefului subteran: conglomerate din cristale de gips, dealuri de formă conică, găuri pe pereți. Suprafața tunelurilor este acoperită cu argilă lipicioasă, pe alocuri mult mai umedă și cu o rețea de crăpături. Grosimea medie a stratului de argilă ajunge la valoarea de 0,5 m. Acest strat are mai multe nivele, cele maro schimbîndu-se cu cele de culoare sură și chiar de culoare neagră.

Șase lacuri relativ mari din cele 13 descoperite au fost minuțios studiate. Apa lor este curată, cristalină, cu temperatura de 10-11°C. Malul la fundul acestor lacuri este steril. Adîncimea lor este de la 0,5-2 m, iar suprafața de la 10-100 metri pătrați. Lungimea peşterii este de 90200 m, temperatura aerului în interior nu depăşeşte 8—10 °C.

În arealul Peșterii „Emil Racoviță” funcționează o mare carieră de extragere a gipsului prin explozii. An de an, cariera se apropie tot mai mult de sat, deteriorînd peisajul și acoperind cu praf cîmpurile agricole și locuințele oamenilor. Cariera are un impact deosebit nu doar asupra locuitorilor, ci și a uneia dintre cele mai importante relicve naturale din lume – vestita și unica în felul său peștera „Emil Racoviță”.

[în sus]Personalităţi

Mihai Munteanu – artist al poporului, solist al Operei Naţionale.