[în sus]Istoria localitații

Satul Mateuţi este atestat documentar prima dată la 3 aprilie 1550 în timpul domniei lui Iliaş Voievod, într-un hrisov domnesc, în care se menţionează stăpînii moşiei satului, fraşii Tatiana ţi Tătar, care au primit-o drept moştenire de la tatăl lor, Copcea. Din conţinutul documentului reiese, că localitatea Mateuţi exista deja pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). În anul 1715 satul Mateuţi trece în proprietatea lui Nicolae Costin, fiul marelui cronicar Miron Costin. În 1897 pe lîngă biserica din sat se deschide şcoala primară.

[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 2045 de oameni, dintre care: 49.14% - bărbaţi și 50.86% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului este următoarea: 98.97% - moldoveni, 0.54% - ucraineni, 0.34% - ruşi, 0.05% - găgăuzi, 0.10% - alte etnii. În satul Mateuţi au fost înregistrate 710 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.9 persoane.

[în sus]Sfera socială

Sistemul educaţional din localitate include şcoala medie cu o capacitate de 640 locuri, construită în 1973; grădiniţa de copii, cu o capacitate de 120 locuri. Casa de cultură în complex cu sala sportivă cu o capacitate de 450 locuri şi-a deschis uşile în anul 1990. În sat activează colectivele folclorice „Comoara”, format din elevii din şcoală, laureaţi ai concursurilor republicane al cîntecului folcloric pascal, ostăşesc şi al tradişiilor şi obiceiurilor de iarnă şi „Comoara satului”, format din femeile satului.

În 2009, fundația „Hilfswerk Austria”, prin Programul de Granturi Mici în cadrul Proiectului „Învățămîntul Profesional şi Dezvoltare Rurală”, a acordat o serie de granturi mici pentru revigorarea culturii şi societății rurale prin consolidarea micilor meşteşugari, promovarea şi menţinerea identității culturale a regiunii şi prin dezvoltarea sistemelor de informare şi promovare turistică.  În satul Mateuţi a fost implementat proiectul „Prin moştenirea culturală spre izbîndă” prin care a fost iniţiat un atelier de prelucrare a loziei, dotat tehnic şi au fost mobilate 2 spaţii, mai fiind restaurat muzeul satului Mateuţi.

[în sus]Resurse naturale

Teritoriul unde este amplasat satul Mateuţii reprezintă un relief deluros-ondulat, care face parte din înălţimea nistreană. Structura rocilor este formată din argile, alivrite, nisipuri şi calcaruri. Satul Mateuţi dispune de cernoziomuri levigate şi podzolite, soluri cenuşii de pădure şi ale silvostepei înălţimii Rezina. Dintre resursele naturale la Mateuţi se extrag argila, calcarul, nisipul.

Apele curgătoare sunt reprezentate de rîul Ciorna, care se varsă în rîul Nistru, apele izvoarelor şi cele formate în urma zăpezilor ş ploilor. Satul este sărac în apă potabilă, nu are nici un iaz, însă în localitate sînt 75 de fîntîni şi 7 izvoare. Vara circa jumătaate din fîntîni seacă, oamenii fiind nevoiţi să aducă apă de la o distanţă mai mare de 1 km. Starea mediului ambiant este influenţată negative de amplasarea în preajma satului a fabricilor de ciment de la Rezina şi Rîbniţa şi uzina metalurgică de la Rîbniţa.

În 2007 la Mateuţi a fost dat în exploatare un laborator de monitoring al calităţii aerului. Laboratorul instalat la Mateuţi este primul de acest gen în R. Moldova. Staţia monitorizează simultan 16 parametri chimici ai calităţii aerului, prelucrează datele şi le remite în regim non-stop Serviciului Hidrometeorologic de Stat. În afară de analiza chimică a aerului laboratorul mai fixează direcţia curenţilor de aer atmosferic, viteza lor, temperatura, presiunea atmosferică şi umiditatea aerului.

[în sus]Monumente istorice

Lîngă satul Mateuţi au fost descoperite rămăşiţele unor aşezări şi cimitire aparţinînd culturilor tripoliană, tracică (sec. VIII-VII î.Hr.), Cerneahov (sec. II-IV), precum şi monumente medievale (sec. XIII-XIV). În pădurea de lîngă Mateuţi arheologii au descoperit urmele unei cetăţui getice din secolele IV-III î.Hr.