[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 7430 de oameni, dintre care 49.26% - bărbaţi și 50.74% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului este următoarea: 98.61% - moldoveni, 0.48% - ucraineni, 0.69% - ruşi, 0.03% - găgăuzi, 0.04% - bulgari, 0.01% - evrei, 0.09% - ţigani, 0.04% - alte etnii.

În satul Peresecina au fost înregistrate 2212 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.4 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Peresecina este un sat moldovenesc de răzeşi, aşezat în zona centrală a Moldovei. Prima atestate documentară a satului datează din 4 mai 1436, cînd Voievozii Moldovei Ilie şi Ştefan dăruiau boierului Duma Uranie şi fratelui său Petrică, locul pustiu peste râul Ichel, pentru a fonda satul Peresecina. Pînă atunci aici era un loc viran, numit Poroseci, cuvînt ce înseamnă povîrnişuri şi adîncituri formate după alunecarea terenurilor. De la vechea denumire vine şi toponimul actual Peresecina.

După recensămîntul populaţiei Moldovei din anii 1771-1774 la Peresecina erau numai 28 de gospodării cu o populaţie de circa 80 oameni. După reforma agrară din 1861, cînd relaţiile capitaliste au început să se dezvolte şi în agricultură, datorită pieţelor de desfacere pe care le avea Peresecina în oraşele Chișinău şi Orhei, satul a început să se dezvolte mai repede, populaţia continua să crească.

În anul 1872 asupra satului s-au abătut holera şi ciumă de animale, iar la sfîrşitul sec. XIX filoxera a nimicit o mare parte din viile satului. La începutul sec. XX viile au fost restabilite, s-au plantat mari suprafeţe de livezi. După datele statistice din 1904 Peresecina avea de acum 670 gospodării cu o populaţie de 3926 suflete. Peste 19 ani, în 1923 populaţia satului a crescut aproape de două ori. În anul 1923 Perescina devenise o regiune agricolă, avea o bancă populară, cooperativă de consum, cooperativă agricolă, o carieră de piatră de var, 2 mori de foc, 2 mori de vînt, o grădină de zarzavat, 17 crîşme.

Calamităţile legate de cel de-al II-lea război mondial s-au abătut şi asupra Peresecinei. În legătură cu operaţia militară Iaşi-Chișinău satul a avut mult de suferit. O jumătate din spaţiul locativ a fost devastat, vitele – nimicite, grînele în mare parte jefuite de fascişti. La 1 septembrie 1944 a rămas numai o treime din bogăţia satului. Seceta şi foametea organizată din anul 1946 au agravat şi mai mult situaţia populaţiei: moartea a secerat peste 180 oameni din Peresecina.

Zonele istorice ale satului şi-au păstrat pînă în prezent vechile denumiri istorice – Ponoare, Sărnauca, Mînjilor, Ichel, Bursuc, Hodolina, Broşteni şi Fundatura. Satul este înconjurat de dealuri acoperite pînă la colectivizarea din 1949 de păduri seculare, care opreau vânturile nordice.

La sfîrşitul anului 1990 populaţia satului număra 7810 oameni. Potrivit datelor ultimului recensămînt din anul 2004, populaţia satului constituie 8143 persoane. În satul Peresecina din 2600 de case şi apartamente sunt conectate la reţeaua de gaze naturale circa 2294 de case. Localitatea este deservită de o staţie de telefoane cu un număr de peste 1700 de abonaţi.

[în sus]Economia locală

In perioada sovietică în localitate a fost organizat sovhozul-fabrică Peresecina, specializat în viticultură şi vinificaţie.

După 1991, odată cu trecerea la economia de piaţă, economia satului a cunoscut transformări esenţiale. În domeniul agriculturii şi prelucrării materiei prime în sat funcţionează:

•    Cooperativa de Consum „Hajiu”, în cadrul căreia activează 320 de persoane. Cooperativa dispune de un parc de maşini şi de tractoare, acordă cetăţenilor servicii mecanizate, prestează servicii cu seminţe, chimicale, pesticide prin intermediul magazinului agricol „Hajiu”;
•    SA „Vinul Codrilor”, care prelucrează 100 ha viţă de vie, prelucrează producţia agricolă, producînd 250-300 mii dkl de vinuri brute de cea mai înaltă calitate, îmbuteliază vinul în sticle;
•    SRL „ALTES” prelucrează circa 200 ha de viţă de vie şi îmbuteliază vin spumos;
•    Secţia de conserve ÎM „Corbul”;
•    ÎI „V. Morozan” prelucrează miez de nucă;
•    SA „Moara Peresecina”;
•    ÎI „Grigore Nastas” (oloiniță);
•    1240 Gospodării Ţărăneşti (de fermieri) cu 2214 cotaşi.
•    În prezent pe teritoriul satului activează 10 întreprinderi industriale, printre care:
•    SRL „Georamica-GRUP”, specializată în producerea teracotei;
•    SA „REAT”, care se ocupă cu reparaţii auto;
•    Brutăria ASC Peresecina;
•    Minibrutăria ÎI „Divazar”, care produce produse de panificaţie;
•    Societatea Comercială „PIERUXIM” SRL, care prelucrează lemnul brut

În sat activează Asociaţia Sătească de Consum (ASC) Peresecina, avînd în subordine 6 magazine comerciale cu secţie alimentară şi nealimentară, două magazine comerciale cu secţie alimentară şi mărfuri de uz casnic, două cafenele – „Butoiaş” şi „Cetatea Veche”.

În sat activează şi alte 23 unităţi comerciale private, 20 baruri,o filiala a băncii FINcombank, SRL „Com-Petrol” şi întreprinderea cu capital străin „PETROM-MOLDOVA” SA, care comercializează produse petroliere.

Pe teritoriul satului Peresecina activează 4 ONG-uri locale înregistrate, printre care Centrul de instruire şi consultanţă pentru fermieri, în cadrul Asociaţiei Obşteşti „AGROinstruire”, fondată de către un grup de fermieri şi specialişti întru acordarea suportului în dezvoltarea businessului agricol şi încurajarea fermierilor în înfiinţarea structurilor potrivite pentru agenţii noi apăruţi în rezultatul privatizării. Scopurile Asociaţiei sînt: elaborarea strategiilor privind instruirea fermierilor, elaborarea programelor de instruire în diferite domenii, organizarea şi petrecerea cursurilor de instruire pentru fermieri, colectarea şi sistematizarea informaţiei din diferite surse, crearea bazei de informaţie întru satisfacerea necesităţilor de informare şi consultanţă a populaţiei rurale. De asemenea, în cadrul Asociaţiei Obşteşti „AGROinstruire”, în scopul informării cetăţenilor satului se editează lunar publicaţia locală „Baştina”.

[în sus]Educație, Cultură, Sănătate

În prezent în sat funcţionează  Liceul Teoretic „Al. Donici”, având un efectiv didactic de 71 profesori; Şcoala sportivă , Şcoala de muzică Orhei, Filiala Peresecina, Grădiniţa nr. 2;  Grădiniţa nr.3; Căminul cultural cu 240 locuri; Biblioteca publică – 12781 exemplare de carte.

[în sus]Monumente istorice

Biserica din Peresecina cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil”, a fost ridicată în anul 1846 în jurul bisericii vechi din lemn, care nu se ştie cînd şi de cine a fost ctitorită, cu suportul surselor financiare acumulate de la săteni şi a fost sfinţită la data de 8 noiembrie a aceluiaşi an.

Biserica are o arhitectură deosebită: înaltă, cu pereţi construiţi din piatră, acoperită cu metal, înfrumuseţată de o turlă cu clopotniţă, clopotul fiind datat cu o inscripţie veche, precum că a fost turnat în anul 1726, are un pridvor deschis spre miază-zi. După stilul curţilor boiereşti, era îngrădită cu un gard de nuiele, acoperit cu şindrilă. Biserica dispunea pe vremuri de 66 desetine de pămînt, dintre care 56 – pămînt arabil, 7 – păşuni şi 3 cu pietriş Sătenii erau păstoriţi de doi preoţi şi doi dascăli.  

Din mijloacele băneşti acumulate de către preotul Feodor Niţă şi de către credincioşi, în anul 1895 a fost deschisă şcoala bisericească şi construită o clădire auxiliară în curtea bisericii. În anul 1902 această şcoală a fost transformată în şcoală bisercească pentru fete, unde învăţau 30 de fete, profesoară fiind Maria Coico, care avea absolvite 2 clase de şcoală bisericească în Chișinău.

În anul 1904 funcţionau deja 2 şcoli bisericeşti cu predare în limba rusă, avînd un efectiv de 58 de elevi. Unicul centru unde se mai putea asculta graiul limbii materne era biserica, dar şi aci, începînd cu anul 1874, cînd în fruntea Bisercii din Basarabia a fost numit arhiepiscopul Pavel, trimis de Rusia, se introduce limba rusă. Arhiepiscopul Pavel interzice oficierea slujbelor în limba maternă în toate bisericile din Basarabia, iar cărţile bisericeşti în limba română au fost cerute la episcopie, unde au încălzit cu ele sobele. Timp de 7 ani, cît a slujit el la Chișinău, populaţia din Peresecina, în semn de protest, nu venea la slujbele religioase, oficiate în limba rusă.

În anul 1959 biserica a fost închisă din cauza politicii antireligioase a regimului sovietic. Timp de 3 decenii lăcaşul sfînt a fost lăsat în voia sorţii, fiind deteriorate şi furate obiecte sfinte, icoane, biserica aproape în întregime fiind distrusă.

Din 1989 a început reparaţia bisericii, cu ajutorul enoriaşilor, care a durat pînă în anul 1991, cînd a fost deschisă şi a început să oficieze slujbe. În 1991 a fost sfinţit acest lăcaş sfînt de către preotul Andrei Braşoveanu, susţinut de un preot străin, la care au participat enoriaşii din sat.

După sfinţire în biserică se oficiau numai praznice de pomenire, înmormîntări şi alte trebuinţe pentru oameni, slujbele în biserică au început să se facă din 1992.

Biserica Sf. „Arhangheli Mihail şi Gavriil" este numită de localnici Biserica cea Veche, pentru că în sat mai este o bisrerică cu hramul „Sf. Iona Teologul", numită Biserica nouă. Biserica „Sf Ion Teologul" nu a fost închisă în perioada sovietică şi a funcţionat întotdeauna.

Tezaurul de la Peresecina – tezaur de monede descoperit în anul 1953 în apropierea satului Peresecina. Conţine peste 300 de monede de aur şi argint, emise în sec.XVIII în Austria, Turcia, Olanda, Rusia, Veneţia ş.a. Se presupune că tezaurul a fost îngropat în timpul războiului ruso-turc din 1789-1791. Tezaurul  se păstrează la Muzeul de Istorie naturală şi Etnografie din Chișinău.