[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1699 de oameni, dintre care 49.09% - bărbaţi și 50.91% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului: 98.96% - moldoveni, 0.30% - ucraineni, 0.49% - ruşi, 0.15% - bulgari, 0.10% - alte etnii.

În satul Brăviceni au fost înregistrate 641 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.2 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Satul Brăviceni a fost menționat documentar în anul 1603. Biserica din Brăviceni cu hramul „Cuv. Onufrie" a fost construită în anul 1859, din piatră, de către nişte boieri, de neam polonez, care la acel moment erau proprietarii satelor Brăviceni, Mălăieşti şi Tîrzieni. Biserica, ca şi majoritatea lăcaşelor din Moldova a fost fost delăsată decenii la rînd. În 2009  sfîntul locaș a fost sfințit după renovare.

[în sus]Monumente istorice

În 1956 lîngă Brăviceni, pe malul stîng al Răutului au fost efectuate săpături arheologice care au scos la iveală două mauzolee datate cu secolul al XIV-lea, construite din cărămizizi pătrate arse, cimentate cu var și lut. Mauzoleele au formă dreptunghiulară , în interior se află un cavou cu bolți arcuite. Au fost găsite și două cuptoare rotunde pentru arderea pietrei de var, un cuptor dreptunghiular cu două etaje pentru arderea cărămizilor. Cduptoarele se aseamănă cu cele găsite la Orheiul Vechi, Costești. Monumentul de la Brănești este de proveniență orientală, caracteristic perioadei de dominație a Hoardei de Aur.

În zona satului Brăviceni există o serie de movile care fac parte dintr-un complex imens de tumuli – circa 130, răspîndiți pe o distanță de 30 km. Grupul de movile de la Brăviceni include morminte din epoca bronzului, a fierului, morminte sarmatice și a turanicilor tîrzii. Au fost investigate 24 de movile, repartizate pe un teritoriu de aproximativ 20 ha. Cercetările s-au efectuat pe parcursul a două campanii de teren (1987-1988). Două dintre movile prezentau denivelări naturale, una (nr. 6) formîndu-se în procesul acţiunilor militare de la mijlocul sec. XX, cea de-a doua (nr. 8) fiind contemporană cu situl de tip Sîntana de Mureş-Cerneahov din apropiere.